IDEA by Anca Radu

𝐂𝐮𝐦 𝐬𝐭𝐢𝐢 𝐜𝐚 𝐚𝐢 𝐮𝐧 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐨𝐫𝐭𝐚𝐦𝐞𝐧𝐭 𝐚𝐝𝐢𝐜𝐭𝐢𝐯?
Atunci când vrei să scapi de un comportament pe care nu ți-l mai dorești, el nu dispare de la sine. Cu cât îl ignori mai mult, cu atât devine mai dominant și te duce mai mult la exasperare. Ceva te trage tot timpul acolo.
Dacă vrei să-l înlături singur, va deveni din ce în ce mai abil în a te fenta și a te convinge că ți-e singurul prieten fidel.

Iată un exemplu. Trei luni nu ai băut nimic. După trei luni, te-ai convins că ești un model de voință și că oricând poți să te oprești din nou, dacă vrei. Și atunci, de ce n-ai bea și tu un pahar? După trei luni și o săptămână, erai din nou mangă.
Iată alt exemplu. Șase luni ai ținut dietă. După șase luni și o zi, erai convins/ă că ești un model de voință și că ai putea relua dieta oricât. Deci, ce rău poate face o felie de tort? După alte șase luni, ai mai multe kilograme decât aveai înainte.
Concluzia: putem renunța la comportamentul adictiv, pentru o perioadă. Dar mintea noastră nu renunță ușor la ideea că, într-o zi, vom avea permisiunea de a mai încerca un pic.

Nicio dependență nu se lasă ușor învinsă, de cele mai multe ori ne trebuie o mare încercare, sau o sperietură zdravănă, care să ne dea cu adevărat impulsul de a schimba ceva.
Din acel punct de cotitură, în care începi să te gândești că ți-ai putea construi un alt viitor, e bine să știi că nu ești singur.
Există programe de recuperare, centre și grupuri de suport, consiliere pentru recuperare și menținerea abstinenței.
Dacă ceri ajutor, cel puțin o mână se va întinde către tine, pentru a te călăuzi pe noul tău drum. 🤗

Consiliere în Adicții Ghidul tău în

Dragi prieteni, 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐞𝐚 𝐚 𝐝𝐨𝐮𝐚 𝐚 𝐜𝐨𝐧𝐯𝐞𝐫𝐬𝐚𝐭𝐢𝐞𝐢 𝐝𝐞 𝐧𝐞𝐫𝐚𝐭𝐚𝐭 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐚𝐝𝐢𝐜𝐭𝐢𝐢, o puteți găsi în linkul din primul comentariu.
Este acea parte în care punem punctul pe i: Există Soluții.
𝗢𝗿𝗶𝘇𝗼𝗻𝘁𝘂𝗹 𝗯𝗶𝗻𝗲𝗹𝘂𝗶 este un podcast nou nouț, ajută mult dacă treceți pe acolo, ajută și mai mult dacă dați un like, un share, un comm.

Adicțiile sunt asociate de multe ori cu egoul, cu rușinea, cu amânarea, cu contradicția între aparențele sociale și cine suntem de fapt în interior, cu fuga de realitate. Desigur, există multe nuanțe, de aceea dependența e nevoie să ți-o recunoști singur. Și tot amâni pentru că ți-e rușine. Și pentru că "ce-o să zică lumea?!". Și în lumea asta te incluzi și pe tine. Ce o să zic eu despre mine, cm o să mă mai privesc în ochi? Ei bine, poate cu mai multă onestitate?...

Un dependent cu greu va recunoaște că este dependent. Dar atunci când acceptă și recunoaște acest lucru, deja a făcut cel mai important pas în recuperare - Primul Pas.
Pentru următorii pași, Există Soluții.

Consiliere în Adicții Ghidul tău în