Embrace change

Te rog, nu-mi vorbi despre Constiinta Pura sau despre Prezentul Absolut ..
Vreau să văd cm îți tratezi partenerul,
copiii, părinții,corpul tău prețios...

Te rog, nu-mi da lecții despre „iluzia sinelui separat” sau despre cm ai obținut fericirea permanentă în doar 7 zile...
Vreau să simt o căldură autentică radiind din inima ta...
Vreau să aud cât de bine asculți, cat de usor iei informatii care nu se potrivesc cu filozofia ta personală, cat de repede te adaptezi, cat de usor cobori sau urci..
Vreau sa vad cm esti cand oamenii iti apasa butoanele, cat de usor le primești darul ..
Vreau sa vad cm iti asumi propriile judecati , fara sa arati cu degetul catre ceilalti ..

Nu-mi spune cât de trezit ești, cât de liber ești de ego...
Vreau să te cunosc dincolo de cuvinte...
Vreau să știu cm ești atunci când ai necazuri, dificultati..
Dacă îți poți permite pe deplin durerea atunci cand o traiesti și nu te prefaci invulnerabil...
Dacă îți poți simți furia, dar nu intrii în agresiune ..
Dacă poți sa stai in siguranta cu tristetea ta, dar sa nu fii sclavul ei..

Dacă poți să-ți simți rușinea și nu ii faci pe altii sa se rusineze ..
Dacă poți să faci un rahat si apoi sa admiti ca ai gresit ...
Dacă poți să spui „îmi pare rău” și chiar sa o simti..
Dacă poți fi pe deplin uman în divinitatea ta glorioasă...

Nu-mi vorbi despre spiritualitatea ta, om bun..
Chiar nu sunt atât de interesata..

Vreau doar să te cunosc..
Sa iti cunosc inima, care e atat de pretioasa ..
Sa il cunosc pe frumosul om care lupta spre a ajunge la lumina ..

Astea inainte de spiritualitate ..
Astea inaintea tuturor cuvintelor inteligente...

Jeff Foster

“Avem nevoie de femei vindecate, care au trecut prin ,,iad" și s-au întors înapoi, aducând cu ele inocența și puritatea.

Femei care văd sufletul, aud, respiră vibrații armonioase, cuvinte magice, cântece blânde.

Femei care pot mângâia sufletul.

Femei care vorbesc cu copacii, cu pietrele, cu animalele, cu munții, cu apa... care le ascultă, le înțeleg, le sfătuiesc.... le ajută, le sprijină.

Femei care cunosc darul vindecător al ierburilor, al florilor și au învățat să nu le fie rușine de asta.

Femeile care și-au vindecat rănile emoționale, și-au construit stima de sine, au învățat să se iubească, să iubească, să spună nu.

Femei care nu mai sunt victime.

Femei care își onorează rădăcinile, transformându-le.

Femei care pot ajuta alte suflete să se elibereze, care posedă arta sacră a vindecării, roade ale unei lungi călătorii de autovindecare.

Femeile care se exprimă prin smerenie, pentru că nu mai au nevoie să fie văzute de ceilalți.
.. pentru că au devenit conștiente de cine sunt."
(Autor necunoscut via Anca Florea)

La multi ani copile!

Principiul plăcerii! Evadare sau condamnare?

Principiul plăcerii în zilele noastre a ajuns să fie un concept perimat în măsura în care îi este permis fiecărui individ in funcție de nivelul de conștiință și educație ajungănd de multe ori spre patologic cu efecte subtile pe termen lung. Se poate observa ușor iluzia pe care acest principiu o întreține și te prinde intr-o pânză de paianjăn datorită dependenței psihice si senzoriale . Intenția este bună dar la final ajungi sclavul propriilor dorințe. Peste tot suntem bombardați de reclame cu impact emoțional ce promit împlinirea începând de la aspectul fizic până la imaginea unei grandori de putere și afirmare. De la promisiunea unei împliniri exterioare la trăirea interioară reală este cale lungă făcându-se abstracție sau se omit toate celelalte virtuți ce se clădesc și nu se moștenesc, cm ar fi :cumpătarea, răbdarea, voința, consecvența și perseverența. Dorințele de implinire de moment atrag intr-o risipă energetică ca un sac făra fund deoarece mereu apare ceva nou sau in trend ce dă bine devine mai bun decât ce este necesar. Bunurile ce ar trebui să fie utile și/sau funcționale devin bunuri ce aduc fală sau sentimentul de posesie ce se confundă adesea cu trăirea expresiei A FI. Substitutul unei vieți fără sens sau scop superior atrage șoricelul in capcană. Cu toate acestea nu ne putem dezice de principiul plăcerii care la urma urmei are și implicatii chimice stimulatoare pentru echilibrul biologic dar indică totodată lipsa sau inexistența unei trăiri superioare. Fiecare generație are provocările ei ,perioadele de privare si frustrare se transformă in excese și frustrare ,numitorul comun fiind frustrarea ceea ce rezultă că de la A AVEA la A fi este cu totul altă poveste.Structura decade in favoarea afirmării și a validării exterioare pierzându-se resursele energetice necesare construcției interioare ce pierde teren în fața teatrului. Consumerismul nu încurajează valorile reale ci te consumă storcând energia din viața primită cu un scop care de cele mai multe ori se pierde pe drum. Esti invitat să iei mai mult decât poți duce sau este necesar și astfel ajungi sa crezi ca ai resurse nelimitate atât fizic cât si psiho emotional. Exploatarea nu se oprește aici se face apel chiar și la dorința ta de autorealizare si cunoaștere fiind indusă ideea că nu ești suficient , mereu mai apare ceva de văzut de știut și asa mai departe. Aceiași roată sau schemă la un alt nivel. Totodata este un proces necesar pâna la un punct și dacă reușesti să scapi sau măcar sa realizezi devine o piesă de tip tragicomedie. Roata hamsterului te ține in priză și totodata te protejează de șocul de a vedea real ce se întâmplă, binele promis se transformă în condamnarea proprie la o moartea lentă a omului ca ființa sufletească. Nu putem discuta despre spiritualitate în dependență sau despre autorealizare in concepte închise. Risipa energetică este liniară la fel cm suferința este elastică. Nevoia psihologică de apartenență si siguranță devin judecătorii alegerilor noastre . Consecințele sunt atât de profunde încât te înfioară .La nivel relațional devine obicei să folosești oamenii in interes propriu ca mai apoi să dai vina pe divinitate sau mai simplu NU A FOST SĂ FIE ca o scuză proprie de la lene sau incompetență fără a lua în calcul responsabilizarea sau corectarea proprie. Bucuria reală apare acolo unde obişnuințele şi dependențele sunt demascate în favoarea împlinirii interioare! Felseghi Ana Maria

Într-o zi, un tânăr vine să stea de vorbă cu un bătrân care prefera să trăiască izolat de lume.
"Nu te saturi să fii singur tot timpul?"
Bătrânul răspunde: "Am mult de lucru. Trebuie să antrenez doi șoimi. Și doi vulturi. Să calmez doi iepuri și să antrenez șarpele. Să motivez măgarul și să îmblânzesc leul."
"Dar nu văd deloc animale pe aici! Unde sunt?"
"Sunt animale care trăiesc în noi. Doi 'șoimi' atacă tot ce văd.
Bun-rău, util-dăunător, trebuie să-i învăț să distingă. Pentru că sunt ochii mei.
Doi 'vulturi' distrug, rănesc tot ce ating. Trebuie să-i învăț să slujească și să ajute fără să facă rău. Pentru că sunt mâinile mele.
"Iepurii" se tem mereu, fug și se ascund. Trebuie să-i calmez și să-i învăț să facă față situațiilor dificile, nu să scape de necazuri cu orice preț. Pentru că sunt picioarele mele.
Partea cea mai grea e să privești 'șarpele'. E într-o cușcă strâmtă, încuiat în siguranță, dar e mereu gata să atace, să înțepe, să otrăvească pe oricine se apropie de el. De aceea trebuie să-l urmez și să fiu disciplinat. Pentru că asta e limba mea.
Măgarul, după cm știe toată lumea, este foarte încăpățânat, veșnic obosit și nu vrea să-și facă treaba. De aceea, trebuie să-l învăț să fie recunoscător și să rămână în mișcare. Pentru că e corpul meu.
Iar în final, am de îmblânzit un "leu" care vrea să fie rege și să comande tuturor. E mândru, arogant și pretinde ca lumea toată să se învârtă în jurul lui. Trebuie să disciplinez leul. Pentru că este Ego-ul meu".
După vezi, am mult de lucru, tinere..."
Bătrânul era Lev Tolstoi.

Nu am timp.....Sună cunoscut? Atunci când gândul, emoția şi faptele tale sunt in acord are loc manifestarea! Nu despre timp este vorba ci de o decizie clară aliniată cu scopul tău!