Mihai Jitaru

SALONUL de PRIMĂVARĂ 2025 - Muzeul de Artă Roman

Înviere

Se-aud șoapte suspinând
Din lutul trecut al țării,
Se simt oasele mișcând
În mormintele uitării.

S-au umplut, la vremea lor,
De obidă și de trudă,
Au luptat cu sârg și dor
Pentru fiecare rudă.

S-au sacrificat pe rând
Și-au dat neamului valoare,
Mulți luptând și sângerând
Ne-au lăsat o țară mare.

Acum mii de oseminte
S-au fixat în temelie,
Prin uitatele morminte
De eroi nu se mai știe.

Șoaptele li se unesc,
Rugăciuni să încropească
Către Tatăl ce Ceresc
Glia sfântă s-o păzească:

De conducătorii muți
Sau de „șefii” hrăpăreți,
De legiuitori inculți,
Trădători și zâmbăreți,

De străinii ce ne fură
Când guvernul le permite,
Luând pâinea de la gură,
Băgând taxe nesimțite,

De cei ce ne-atacă neamul
Ocrotiți de securiști
Și vor să ne pună hamul,
Și de-atâția falși juriști,

De cei fără de cultură
Ce analfabeți ne vor
Și ne bagă pumnu-n gură
Ca să fim doar sclavii lor,

De poporul care zace
Într-o jalnică-amorțire
Și îndură și tot tace
Rămânând în nesimțire,

De toți falșii patrioți
Ce vând țara pe doi lei,
Ducând traiul printre hoți,
Rămânând căței, atei,

De cei care, în mandate,
Ne fură istoria
Și-n alegeri dau din coate
Visând doar victoria...

Vai, în vatra strămoșească
Plând oasele de durere
Și se roagă să-ncolțească
Lăstari noi la Înviere.

Vița nobilă română
Să îmbrace noi veșminte
Și în veci ea să rămână
Drept „Grădina Maicii Sfinte”!