RIMAG

“Am impresia că viața oamenilor se desfășoară pe o bază greșită. Există o gravă neînțelegere în punctul de pornire. Oamenii nu recunosc minunea pe care o constituie viața însăși, globul acesta pământesc care se învârtește în haos și îi poartă în mersul lui prin veacuri.
Ceea ce le lipsește oamenilor din vremea noastră e dimensiunea cosmică, sentimentul acesta al aventurii spiritului, dincolo de realitatea aparentă.
Oamenii actuali nu au antene pentru a pătrunde în realitatea adevărată, în singura realitate care contează. Se lasă amăgiți de aparențe și se opresc la ele. Nu merg mai departe. Pentru că îi împiedică această stupidă nevoie de securitate care taie aripile aventurii și care ferecă spiritul în închisoarea conformismului.
Întotdeauna, ceea ce m-a susținut a fost bucuria. În cele mai grele împrejurări ale vieții, am știut s-o găsesc în drumul meu. Mergeam cântând. Știam că ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla. Și nimic nu mă oprea. Pe acest sentiment al minunii pe care o reprezintă viața, al bucuriei, e clădită toată opera mea.”

Constantin Brâncuși - octombrie 1938, Conversații cu Ionel Jianu. Text publicat în Revista Fundațiilor Regale, nr.9, septembrie 1946.

Foto - Brâncuși cu Polaire (autoportret)

Brancusi week

“Constantin Brâncuşi considera copiii ca pe "luminile ochilor", după tradiţiile oltene locale. Cu femeile-mame şi cu femeile (în genere) era de o rară curtoazie. (...)
Despre problemele alimentaţiei, Ionel Jianu a mai consemnat conversaţia, aparent paradoxală, că nimeni nu are voie să se hrănească decât cu elemente nutritive culese pe o distanţă de 50 de kilometri de locul unde s-a sedentarizat. Individul respectiv trebuie să se considere centrul cercului cu o rază alimentară de maximum 25 de kilometri.
Mie, îmi spunea, mai simplu, în sub-dialectul nostru craiovean:
- Bă, să-ţi arâneşti (hrăneşti) plozii, muierea şi pe tine, cm s-au hrănit Tica (tatăl), Muica (mama), Baba, moşii şi străbunii noştri. Să iei pilda străbunilor. Vorbesc de stră-buni, că sunt şi moşi şi strămoşi răi. Eu mă hrănesc în emigraţie, printre străini, ca la Gorj sau cam pe aproape, fiindcă împrejurimile Parisului sunt pline cu zarzavaturi, de păsări, de porci şi de lăptuci. Gătesc singur, că mi-a murit logodnica şi muierea mea dintâi, prietena cea mare şi unică. Postesc, deseori, în cinstea ei, gust vin şi torn, în singurătatea mea de filosof antic: sit tibi terra levis. Filosofii vechi nu se însurau. De când sunt bătrân postesc mai des şi am ajuns un soi de lacto-vegetarian, ca moşii şi unchii noştri olteni. Să nu impui posturile la copii. Ei au dreptul, în permanenţă, la frupt şi la dulce. Cei tineri aşijderea. Sunt în creştere. Te ţii după bătrâni şi după Muica, Baba şi Tica.

Doctrina străbunilor şi filosofia naturalităţii au fost cele două coordonate ale gândirii, ale vieţii şi ale operei lui Constantin Brâncuşi.“

Sursa - 24 de teme de conversație ale lui Brâncuși cu Petre Pandrea

Fotografie de Wayne Miller / Magnum Photos colorizată de Jecinci.

135 de ani de la inaugurarea Ateneului Român | 14 februarie 1888