Simona Mihutiu - scriitor

O ȘOAPTĂ ÎN SPIRALA TĂCERII - autoare: Simona Mihuțiu
(din vol. de poezii - „Șoapte în spirala tăcerii”, 2024)

Tăcerea, mare fără valuri,
Rotită-n spire curgătoare,
Se zvărcolește-n idealuri,
În clocotiri înșelătoare.

Pornind din miezul omenirii
Cu unduioase ritualuri,
Se va sparge-n legea firii
Tăcerea, mare fără valuri.

Vor șuiera vânturi păgâne,
S-astupe gânduri vorbitoare,
Tăcerea însă, va rămâne
Rotită-n spire curgătoare.

O șoaptă e în aparență
Un val pierdut lovind în maluri...
Și-n ea, ascunsa violență
Se zvârcolește-n idealuri.

Nevorba - țipăt va cunoaște,
Țâșnit în timpuri viitoare,
Precum furtuna ce se naște
În clocotiri înșelătoare.

În clocotiri înșelătoare
Se zvârcolește-n idealuri,
Rotită-n spire curgătoare,
Tăcerea, mare fără valuri.

√ Cărțile autoarei (romane, proză scurtă, teatru, poezii) se pot comanda la Cărturești sau la Libris:
https://bit.ly/carturesti-carti-Simona-Mihutiu
https://bit.ly/libris-carti-simona-mihutiu

Cu 4 ani în urmă, la Brașov - Lansarea romanului PUTEAM FI EU
A fost emoționant. Prima lansare de carte în orașul meu natal, cu mulți oameni dragi în sală.

Recital Magda Puskas și Rareș Suciu la Lansarea cărții ”Puteam fi eu”, a Simonei Mihuțiu În 14 mai 2022, la Biblioteca Județeană George Barițiu, Brașov.Fil...

Un an de când actrița Luminița Praja a dat viață personajului Lola și de când Nana Roman a semnat regia monodramei „Când vor înflori cireșii”.
Mulțumiri dragi ambelor!

„Când vor înflori cireșii”, de Simona Mihuțiu - fragment

Lola: — Văd că unii dintre voi tăceți. Și pe voi v-au părăsit vocile interioare?... Uneori este apăsător, nu-i așa?
Sau poate, dimpotrivă, la voi fără ele e pașnic... Cum e? E obișnuință? Comoditate? Prevedere? Frică? Asta e? Fri-că?
Vă vine să credeți? Mie nu-mi place fără acele voci! Mă simt pierdută și... singură! Parcă m-am golit dintr-o dată pe dinăuntru... Doamne, abia când te simți singur riști să devii tra-la-la... Nu-i așa? O lume plină de oameni singuri... și goi, rămași fără simțuri și fără cuvinte... Și le-au trimis on-line...
Ce culoare are tăcerea voastră? Mie mi-ar plăcea ca a mea să fie roz sau albă, ca floarea de cireș, dar nu e...
Hai, să mai consumăm o porție de singurătate! Se dă la sticlă! Sau la halbă! Să stăm așa... fiecare cu gândurile lui, cu lumea lui. A mea e naturală! A voastră, cm e?

„DORMI LINIȘTIT! AI LUCREAZĂ PENTRU TINE!” - gânduri de seară, 1 iunie
Ce viață oferim copiilor noștri? Ce viitor?
Lumea care va veni pare să fie mult diferită de tot ceea ce părinții, bunicii și strămoșii lor au cunoscut. În față mai avem doar un deceniu în care specia umană mai are timp să rămână stăpână sau să devină sclava propriei ambiții tehnologice... N-o spun eu, ci inventatorii AI, speriați de tăvălugul propriilor creații! Lanțurile vor mutila conștiințe, atâtea câte vor mai fi, vor răni unele suflete, dar s-ar putea ca celor mai mulți să li se pară inițial ca fiind normalitatea și unora le va face probabil, chiar plăcere, pentru că AI va avea grijă de asta: să-ți pară tot comod și plăcut. Parafrazând o reclamă de tristă amintire din epoca postdecembristă, s-ar putea spune : „Dormi liniștit! AI lucrează pentru tine!” Doar că societatea care lansa această reclamă s-a dizolvat în cele din urmă... Se va dizolva și specia umană în mod identic? Depinde... de ce își va însuși AI. Dar și AI, ca omul, își însușește și lucruri bune, și lucruri rele... Și în evoluția sa este de neoprit... Cine s-o oprească? Pare mult mai important astăzi să ne urâm nație cu nație, om cu om, stânga cu dreapta, să împărțim planeta, să ne transformăm de pe acum în haite... Dezumanizarea grăbește instalarea supremației AI. Ca și prostia, de altfel.
Ce sentiment ai când te gândești că poate ești una dintre ultimele generații care au mai prins ceea ce înseamnă supremația umană, cu binele și relele sale, cu minunatele ei creații, dar și cu monumentale distrugeri? Cum este în stare specia umană să conducă, știm. Cum ne va conduce AI? Nimeni nu știe! Și tocmai aici stă marea enigmă a viitorului... Cine ne poate garanta că AI va prelua doar bunele omenirii, nu și relele sale? Dacă va prelua relele omenirii am putea vorbi despre o forță malefică. Și ne amintim ce spunea André Malraux. „Le XXIe siecle sera religeux ou ne sera pas”.
Simona Mihuțiu

SPERANȚA NU URCĂ NICIDATĂ CU LIFTUL, de Simona Mihuțiu, în regia lui Toni Nica
Distribuția:
Mia: Mirela Niță Lupu
Vetuța: Adela Lazăr
Kai: Georgia Căprărin
Max: David Constantinescu
apariție specială: Sorin Ionescu
♥ Rezervă-ți loc aici:
https://www.poftimcultura.ro/bilete-teatru/oradea-speranta-nu-urca-niciodata-cu-liftul-mirela-lupu-adela-lazar-georgia-caprarin-971

Simona Mihutiu - scriitor A scris romanele: FEREASTRĂ SPRE MÂINE; DESTINUL, O JUCĂRIE STRICATĂ; PUTEAM FI EU; poezii, povestiri