Psiholog Anca Popa

Ma gandesc la relatii, la modurile prin care se ajunge la erodarea lor si treptat la incheierea acestora si deopotriva la mijloacele prin care putem evita, reactiona diferit sau indrepta ceea ce deja stim ca functioneza gresit.
As vrea sa va lansez provocarea de a constientiza ce greseli facem constient sau nu in relatii, pentru a putea reflecta fiecare in tihna, ca mai apoi intr-o postare ulterioara sa identificam pasi/solutii pentru a ajunge la relatii armonioase.
Va invit asadar sa reflectati la semnele care duc mai devreme sau mai tarziu la degradarea relatiilor: de iubire, cuplu, casnicie...
1.VORBELE DURE folosite in dialogurile dintre parteneri: " barbatii sunt niste porci", "ti-am tot repetat dar vad ca nu faci/nu esti in stare de nimic", etc sunt cateva din exemplele care va pot pune pe ganduri ...
2. CRITICA- si aici sa facem diferenta intre critica, care suna cam asa: esti un uituc, vesnic gresesti. ..etc. si nemultumirea care pune accent pe sentimente legate de o situatie precisa si impune de la sine o solutie.
3. DISPRETUL- atunci cand cautam cu orice pret sa ne exprimam superioritatea fata de partener/a ( crezi ca dac a mai astept d**a tine vei fi in stare sa faci...?).
4. DEFENSIVITATEA la care se ajunge atunci cand cel care critica desi primeste mesaje explictative de la partener , nu renunta si nu isi cere scuze, determinandu-l pe celalalt sa ia atitudinea de victima.
5.IMPIETRIREA, intervine atunci cand cele de mai sus se deruleaza in lant astfel incat in cele din urma,unul dintre parteneri, evita o confruntare si se retrage, in semn ca este coplesit de tornada de greseli care pune stăpânire pe dialog.
Niciuna dintre cele enumerate nu duce la rezolvarea de conflicte si armonizarea relatiilor, ci, dimpotriva, la alterararea acestora.
Si cm un pas important in rezolvarea oricarei probleme este acceptarea ei si dorinta de a sti cm sa o rezolvam, va invit asadar sa reflectati...sunt eu cel /cea care critic mereu, dispretuieste, etc...?
Recunosc sincer ca am una sau mai multe reactii gresite de genul celor de mai sus in relatia mea?
Vreau sa invat cm sa schimb abordarea??
Imi doresc cu adevarat armonie in cuplu??
Daca da, va astept in postarea urmatoare :) .

Buna tuturor!

Pentru consiliere psihologica si psihoterapie, ma puteti contacta la nr. 0723/376480.

Consilierea psihologica si psihoterapia se desfășoară in cabinetul de pe Str. Dumitru Chirilă Nr.5, intr-un cadru care va confera siguranta maxima si confidențialitate.

Durata unei sedinte de psihoterapie este de o ora, iar costul acesteia este de 100 lei.

Pentru detalii legate de forma de terapie pe care o practic, intrebari specifice ( in functie de afecțiuni, problematica de viață) sau alte lamuriri specifice situației personale, ma puteti contacta atat telefonic la nr. mai sus mentionat, cat si in privat, atat pe pagina cabinetului cat si pe cea personala - Anca Popa.

O seara frumoasa si linistita tuturor! :)

Cu drag,
Anca Popa.

ÎNCREDEREA IN SINE
- continuare-

Asa cm scriam in postarea anterioara, se pare ca barbatii ( unii :) ) au mai mare incredere in ei decat femeile.
De ce?
Pentru ca inca din copilărie baietii sunt încurajați sa faca lucruri, mai multe lucruri, pe cand fetele sunt mai putin încurajate ( nu se cade sa faci " x" lucru pt ca esti fata, fetele nu se comporta asa, etc.).
Astfel e foarte important sa ne incurajam de mici copiii, in egala masura, atat fetele cat și baietii, punand accent pe incurajari : " poți", " esti bun", evident insa in stransa concordanță cu abilitățile pe care fiecare le are.
Femeilor le revine acest rol de incurajare sau pot sa il faca mai ușor, ele fiind prin natura lor mai implicate din punct de vedere relational, in timp ce barbatii sunt setati pe actiuni.
De asemenea, o importanta majora in cresterea increderii de sine o au si neurotransmitatorii secretati in creier : serotonina, oxitocina si dopamina, care trebuie sa aiba un nivel optim.
Cum? Simplu!
Serotonina care sustine increderea in sine se optimizeaza facand activitati placute , in care punem pasiune.
Oxitocina sustine de asemenea cresterea increderii in noi insine, la rândul ei fiind in stare optima atunci cand ne imbratisam de exemplu ( evident cu persoanele dragi: copii, membri ai familiei), fiind numit si hormonul conexiunilor ( unii specialiști recomanda ca durata unei imbratisari sa fie de 9 secunde, altii putin mai mult; important insa este sa facem aceste actiuni, si sa ne conectam fizic cu cei dragi si apropiati noua).
Dopamina este asociata cu a ne asuma riscuri in noi activitati ( pe care poate nu le-am mai intreprins, fara a duce aceste actiuni la nivel de performanta:( muzica, dans, calarie, pictura, etc ) si totodata cu a ne starni curiozitatea ( vizitand locuri noi, citind lucruri interesante, etc.),de fapt toate acele acțiuni pe care/despre care credem ca nu suntem in stare sa le facem.
Sumarizand:
- Suntem valorosi prin simplul fapt că existam!
- Sa vedem oportunitati in orice actiune!
- Sa fim cei mai buni prieteni ai nostri, sa ne iertam si sa o luam de la inceput ori de cate ori " eșuăm"!
- Sa fim recunoscatori pentru tot ceea ce suntem si am facut pana in acest moment!
- Sa ne incurajam și susținem copiii!
- Sa facem activitati placute, sa exploram noul si sa ne conectam cu cei dragi!
Toate acestea, sunt bazele creșterii increderii in noi insine!
Acum că avem informatii, haideti sa actionam!
Nimic nu se intampla doar stiind si contempland :) .

O seara frumoasa tuturor!
Cu drag,
Anca Popa.

ÎCREDEREA IN SINE

Ce este increderea in sine?
Încrederea in sine este acel motor al gândurilor noastre, care face ca acestea sa devina realitate.
De fapt, eu cred ca POT!
Crezand ca pot, imi transform visele in actiuni si imi creez o realitate.
Surorile increderii in sine sunt:
Stima de sine;
Optimismul;
Recunostinta;
Autocompasiunea.

Stima de sine are la baza recunoasterea faptului ca sunt o persoană valoroasa, prin simplul fapt ca exist!
Optimismul este dat de modul in care gandesc/vad lucrurile, adică vad rezultatul favorabil din orice ocazie/stare data.
Recunostinta este data de sentimentul de multumire pentru tot ceea ce detin in momentul de fata: stare de sănătate, cunostinte, relatii, etc.
Compasiunea fata de noi insine este sentimentul de bunatate fata de propria persoana: a fi bun cu mine insami, a ma bucura de ceea ce am realizat si a sti sa reiau sau sa continui ceea ce nu am reusit...practic a ma bucura de drumul parcurs in orice fac, fara sa fiu setat strict pe obiectiv. ( de cele mai multe ori exprimăm compasiune fata de semeni si suntem noi înșine cei mai mari critici ai nostri).
Se pare ca genetica influenteza increderea in sine asa cm si barbatii au ( in general) incredere mai mare in ei decat femeile.
Asta nu inseamna ca ne resemnam :) si cautam vinovati un extetior, pentru ca putem lucra la cresterea increderii in noi insine!
Poate nu stim cum, insa putem învăța :) . ( continuare maine).

O zi frumoasă tuturor!
Cu drag,
Anca Popa.