Blue Dust

Nu voi

100 de păcate
Asmuțite pe mine,
M-apleacă de spate,
Dar pământul mă ține,
Sunt negru, sunt zmoală
Și pustiu sunt și gol
Și mi-e inima goală
Și pe tălpi am nămol.

100 de cruci,
Peste mine de-arunci,
Pe toate le duc
Și toate mă duc
În pustiul de mâine,
Unde rabd ca un câine,
Ca un înger căzut,
Însă tot ce-am făcut
Și ce n-am apucat,
Când voi fi eu plecat,
V-or aduce aminte
C-am murit în cuvinte
Și prin slovele lor,
Am strigat “Ajutor”
În urechi înfundate,
Purtătoare de moarte,
Până, într-un târziu,
Am să mor tot pustiu,
Cum pustiu am trăit
Și pustiu v-am iubit.

100 de goarne,
S-or grăbi să mă-ntoarne,
Când năframe o sută,
După mine se udă,
Când 100 de glasuri
Din 100 de piepturi,
M-or striga iar pe nume
Și-or jeli și mi-or spune
Să mă-ntorc înapoi,
Da’-napoi am mai fost
Și nu voi…