Matei Iulia Raluca

😉

,🤕😥🤕𝗬𝗼𝘂 𝗰𝗮𝗻'𝘁 𝗰𝗵𝗮𝗻𝗴𝗲 𝗽𝗲𝗼𝗽𝗹𝗲. 𝗬𝗼𝘂 𝗰𝗮𝗻 𝗰𝗵𝗮𝗻𝗴𝗲 𝘆𝗼𝘂𝗿 𝗲𝘅𝗽𝗲𝗰𝘁𝗮𝘁𝗶𝗼𝗻𝘀. 𝗬𝗼𝘂 𝗰𝗮𝗻 𝘀𝗲𝘁 𝗯𝗼𝘂𝗻𝗱𝗮𝗿𝗶𝗲𝘀 𝗮𝗻𝗱 𝗺𝗮𝗸𝗲 𝗱𝗲𝗰𝗶𝘀𝗶𝗼𝗻𝘀 𝗮𝗯𝗼𝘂𝘁 𝗵𝗼𝘄 𝗺𝘂𝗰𝗵 𝘁𝗶𝗺𝗲 𝗮𝗻𝗱 𝗲𝗳𝗳𝗼𝗿𝘁 𝘆𝗼𝘂 𝗴𝗶𝘃𝗲. 𝗬𝗼𝘂 𝗰𝗮𝗻 𝗿𝗲𝗳𝗼𝗰𝘂𝘀 𝘆𝗼𝘂𝗿 𝗮𝘁𝘁𝗲𝗻𝘁𝗶𝗼𝗻. 𝗬𝗼𝘂 𝗰𝗮𝗻 𝗽𝗿𝗮𝗰𝘁𝗶𝗰𝗲 𝗮𝗰𝗰𝗲𝗽𝘁𝗮𝗻𝗰𝗲 𝗮𝗻𝗱 𝗹𝗲𝘁𝘁𝗶𝗻𝗴 𝗴𝗼. 𝗕𝘂𝘁 𝘆𝗼𝘂 𝗰𝗮𝗻'𝘁 𝗺𝗼𝗹𝗱 𝘀𝗼𝗺𝗲𝗼𝗻𝗲 𝗶𝗻𝘁𝗼 𝘄𝗵𝗼 𝘆𝗼𝘂 𝘄𝗮𝗻𝘁 𝗼𝗿 𝗻𝗲𝗲𝗱 𝘁𝗵𝗲𝗺 𝘁𝗼 𝗯𝗲. 𝗬𝗼𝘂 𝗰𝗮𝗻'𝘁 𝗳𝗼𝗿𝗰𝗲 𝘁𝗵𝗲𝗺 𝘁𝗼 𝗺𝗮𝗸𝗲 𝗮 𝘀𝗵𝗶𝗳𝘁 𝗯𝗲𝗳𝗼𝗿𝗲 𝘁𝗵𝗲𝘆'𝗿𝗲 𝗿𝗲𝗮𝗱𝘆. 𝗬𝗼𝘂 𝗰𝗮𝗻'𝘁 𝗮𝘀𝗸 𝘁𝗵𝗲𝗺 𝘁𝗼 𝗯𝗲𝗰𝗼𝗺𝗲 𝘀𝗼𝗺𝗲𝗼𝗻𝗲 𝗱𝗶𝗳𝗳𝗲𝗿𝗲𝗻𝘁 𝘁𝗵𝗮𝗻 𝘄𝗵𝗼 𝘁𝗵𝗲𝘆 𝗮𝘂𝘁𝗵𝗲𝗻𝘁𝗶𝗰𝗮𝗹𝗹𝘆 𝗮𝗿𝗲. 𝗬𝗼𝘂 𝘀𝗵𝗼𝘂𝗹𝗱𝗻'𝘁 𝗵𝗮𝘃𝗲 𝘁𝗼. 𝗔𝗻𝗱 𝘁𝗵𝗮𝘁 𝗰𝗮𝗻 𝗯𝗲 𝗮 𝗽𝗮𝗶𝗻𝗳𝘂𝗹 𝘁𝗿𝘂𝘁𝗵 𝘁𝗼 𝘀𝗶𝘁 𝘄𝗶𝘁𝗵. 𝗧𝗵𝗮𝘁 𝗻𝗼 𝗺𝗮𝘁𝘁𝗲𝗿 𝗵𝗼𝘄 𝗺𝘂𝗰𝗵 𝘆𝗼𝘂 𝗯𝗲𝗴 𝗮𝗻𝗱 𝗲𝘅𝗽𝗹𝗮𝗶𝗻 𝘁𝗵𝗶𝗻𝗴𝘀. 𝗡𝗼 𝗺𝗮𝘁𝘁𝗲𝗿 𝗵𝗼𝘄 𝗺𝗮𝗻𝘆 𝘁𝗶𝗺𝗲𝘀 𝘆𝗼𝘂 𝘀𝗮𝘆 𝘄𝗵𝗮𝘁 𝘆𝗼𝘂 𝗻𝗲𝗲𝗱 𝗮𝗻𝗱 𝗰𝗼𝗺𝗺𝘂𝗻𝗶𝗰𝗮𝘁𝗲 𝘄𝗵𝗮𝘁 𝗵𝘂𝗿𝘁𝘀, 𝘁𝗵𝗮𝘁 𝗮 𝗽𝗲𝗿𝘀𝗼𝗻 𝘆𝗼𝘂 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗮𝗯𝗼𝘂𝘁 𝗰𝗮𝗻'𝘁 𝘀𝗵𝗼𝘄 𝘂𝗽 𝗳𝗼𝗿 𝘆𝗼𝘂 𝗶𝗻 𝘁𝗵𝗲 𝘄𝗮𝘆 𝘆𝗼𝘂 𝗻𝗲𝗲𝗱. 𝗧𝗵𝗮𝘁 𝘀𝗼𝗺𝗲𝘁𝗶𝗺𝗲𝘀, 𝘁𝗵𝗲𝗿𝗲'𝘀 𝗻𝗼 𝗼𝗻𝗲 𝘁𝗼 𝗯𝗹𝗮𝗺𝗲 𝗮𝗻𝗱 𝗻𝗼𝘁𝗵𝗶𝗻𝗴 𝘁𝗼 𝗳𝗶𝘅.🕊️💞💐💔

DUREREA DE PE UMERII MEI

"Mă durea mult gâtul și umerii.
Așadar, am încercat să port haine strâmte, mi-am schimbat scaunul, am cumpărat brâuri ortopedice, am făcut yoga, pilates, am mers la chiropracticieni și medici de tot felul, dar durerea a continuat. O greutate, o povară, un disconfort, care nici măcar nu mă lăsa să dorm. Uneori aveam probleme cu respirația ...
Mă gândeam, oare ce e de făcut?

Până într-o zi în care am întălnit acea femeie...
Acea persoană înțeleaptă mi-a spus că durerile provin de la ce am transportat prea mult timp pe umerii mei..
De unde știa asta, doar uitându-se la coloana mea tensionată și comprimată, doar trecând mâinile ei aspre și ridate pe pielea mea?!

Ea mi-a spus ... ”Ai purtat atât de multe presiuni de-a lungul anilor, atât de multă durere și resentimente încât ai pierdut numărul, ai purtat greutatea propriei lumi și a altora ..."
Iar apoi am expirat toată respirația pe care o ținusem de mai bine de două decenii ...

"Ți-am spus cm să te vindeci?", m-a întrebat.
Ea s-a așezat în spatele meu, mi-a cuprins brațele cu palmele ei bătrâne, mi-a ridicat bărbia, mi-a îndreptat spatele, și cu vocea fermă mi-a șoptit la ureche, ca un descântec străvechi:
„Nu totul este vina ta!”
„Nu totul este responsabilitatea ta!”
„Nu poți face tu totul!”
„Nu poți repara totul!”
„Nu trebuie să accepți totul!”
”Nu lua tu greutatea acestei lumi!”

Și ochii mei au început să elibereze lacrimi groase ca sticla spartă, și a fost un moment în care am crezut că voi plânge sânge, de atâta durere pe care o simțeam.
Încetul cu încetul, umerii mei s-au întors la locul lor, gâtul meu a devenit moale și s-a ridicat din nou, cu spatele îndreptat așa cm nu mai fusese de ani de zile, și mi-am auzit oasele emițând un sunet greu ...

Greutatea lumii coborâse de pe umerii mei, greutatea durerii trecute coborâse în sfârșit pe pământ, și simțeam ca si cm aș fi coborât niște trepte, și m-am simțit mult mai ușoară și mult mai eliberată...

Ochii ei de lup mă priveau cu nerăbdare și mi-a spus:
„Există dureri care sunt încărcate în inimă și nu există nici o modalitate de a le îndepărta cu ușurință. Învață să renunți la trecut sau vei ajunge să îți îneci viitorul ... și, de asemenea, să înțelegi că lipsa iertării nu doare mai mult decât pe cel care nu poate ierta.”

Sursa: Sterian Daniela