4learning.ro

Empatia- o aptitudine pedagogică

Empatia ca însușire de personalitate presupune capacitatea de transpunere a unei persoane într-un model uman exterior, condiționând înțelegerea și comunicarea implicită a modelului. Ca și în creație, terapie, negociere, și în activitatea didactică empatia capătă valențe aptitudinale, devenind o însușire fără de care nu se poate obține eficiență maximă în profesie. Aptitudinile pedagogice presupun implicarea capacității empatice ca o condiție specială a optimizării relației profesor-elev.

Un comportament empatic din partea profesorului va asigura și baza influenței pertinente asupra educației elevului, motivației sale pentru muncă, orientării școlare și profesionale, fixării unui comportament moral dezirabil pe măsura cerințelor societății. Capacitatea empatică, proprie unui bun cadru didactic vizează un anumit model de identificare psihologică cu copilul, dublat de condiția păstrării unei distanțe apte să poată cuprinde întreaga problematică a colectivului școlar.
Dacă unele aptitudini pedagogice pot fi considerate însușiri deja formate pentru activitatea didactică, altele, între care și comportamentul empatic, prezent într-o anumită măsura la fiecare persoană, poate fi antrenat.

Acest echilibru între empatie și distanțare în comportamentul profesorului la clasă privește întreaga desfășurare a procesului instructiv-educativ. Este greșit să se lucreze într-o clasă numai cu elevii buni, sub motivul că aceștia ar trebui să profite în primul rând de atenția școlii. O lecție interesantă și atractivă devine accesibilă pentru întreaga clasă, dar aceasta depinde de aptitudinea cadrului didactic, de înțelegerea psihologiei elevilor, de conduita empatică a profesorului.

www.4learning.ro

Greșeli pe care le fac părinții în educația adolescenților

Adolescența este perioada conflictelor între generații. Atât părinții, cât și copiii trec printr-o perioadă confuză, fiecare având propriile dileme existențiale și de educație și rareori se ajunge la un consens între părinți și tineri. Părinții simt că pierd controlul și atunci fac greșeli care sunt taxate de către copii printr-un comportament neadecvat. Adolescenții se simt neînțeleși și vor libertate, dar, în același timp, au nevoie și de o mână care să-i ghideze din umbră.

Lipsa de comunicare este o problemă destul de frecventă întâlnită între tineri și părinții lor iar de cele mai multe ori o simplă discuție la momentul potrivit poate rezolva problemele apărute. O altă greșeală frecventă pe care cei mai mulți dintre părinți o fac este nerespectarea autonomiei copiilor. Aceștia nu pot fi considerați o proprietate și nici nu li se poate comanda ce să facă deoarece vârsta adolescenței reprezintă un prag în care tinerii își pot lua propriile decizii, bineînțeles cu puțină îndrumare.
Copiii au dreptul să știe de ce există reguli și care e logica lor, care este motivul pentru care părintele a impus acele limite. Și nu numai că au dreptul să știe, dar au nevoie și de explicații. Nu vor învăța să gândească singuri dacă părintele nu împărtășește cu ei motivele care i-au determinat să se gândească la acele reguli pentru ei.

Adolescenții sunt predispuși la greseli de aceea părinții trebuie să discute cu ei despre consecințele faptelor lor. Creierul tinerilor nu este dezvoltat complet la vârsta adolescenței și atunci vor cădea mai repede în capcane, acționând după primul impuls. Un prim pas pe care părintele poate să îl facă este un exercițiu de imaginație, punând întrebarea : ce s-ar întâmpla dacă..? Astfel tinerii devin conștienți de faptul că acțiunile lor au consecințe, uneori destul de serioase.

www.4learning.ro

Educaţia prin exerciţiu intelectual

Educaţia intelectuală are ca scop formarea individului intelectual, impunând unele reguli. Educaţia intelectuală are rolul de a dezvolta capacităţile cognitive, de a acumula cunoştinţe intelectuale, de a asimila tehnici culturale, şi anume: cititul, scrisul, socotitul, capacitatea de a substrage cunoştinţe derivate din cele vechi, pentru a evidenţia independenţa cognitivă la formarea individului.

Educaţia prin valorile cognitive, permite indivizilor o acumulare a cunoştinţelor de bază, care ajută la orientarea în spaţiu în diferite cazuri, dezvoltarea capacităţilor de cunoaştere, dobîndirea unor deprinderi, formarea unor imagini globale despre persoana proprie şi asupra mediului ce o înconjoară.
Educaţia intelectuală are ca ţel formarea unei personalităţi intelectual independente, cu capacitate de autodezvoltare. Independenţa intelectuală a unui individ se bazează pe independenţa gândirii şi a raţiunii. A fi independent, în acest context, presupune a gândi cu propriul cap, de a nu depinde de punctele de vedere şi gândirea altor persoane, a fi obiectiv şi critic cu propriile idei.

Tot ceea ce gândim şi vorbim are loc din cauza legăturii dintre stimuli şi răspunsuri, iar acestea la rândul lor, determină legătura dintre neuroni. Reacţiile sunt întărite prin repetare şi obişnuire. Legarea unor stimuli cu anumite reacţii este numită condiţionare clasică, în care dacă există stimul, există şi răspuns. Pentru a fixa unele reacţii trebuie ca ea să fie întărită, fie acesta bună sau rea.

www.4learning.ro