Psiholog Raluca Butnaru

🎼 Știați că…?

• muzica activează simultan mai multe zone ale creierului decât multe alte activități?

Atunci când ascultăm muzică, sunt stimulate centrele responsabile de emoții, memorie, atenție și motivație.

• muzica poate reduce nivelul de cortizol, hormonul stresului?

De aceea, după câteva minute de ascultare, mulți oameni resimt o stare aparte de calm și relaxare.

• facilitează accesul la emoții pe care uneori nu le putem exprima în cuvinte?

Ea poate deveni o formă de autocunoaștere și explorare interioară. De asemenea, influențează ritmul cardiac și respirația. Organismul tinde să se sincronizeze cu tempo-ul muzical, ceea ce explică efectul liniștitor al anumitor compoziții.

Și, nu în ultimul rând, contribuie la reducerea anxietății. Numeroase studii au arătat că muzicoterapia este utilizată ca metodă complementară în gestionarea stresului și a anxietății.

Poate de aceea o sală de concert seamănă uneori cu un spațiu terapeutic. 🤍

• Link-ul către emisiunea integrală se află în comentarii.

"Infidelitatea este una dintre cele mai dureroase încălcări ale încrederii într-o relație.

Infidelitatea poate fi văzută ca formă de agresiune și pedepsire. Este o modalitate de a manifesta furia neexprimată, de a obține controlul sau de a devaloriza și diminua partenerul.

Infidelitatea nu presupune întotdeauna căutarea unei conexiuni în afara relației. Poate fi o formă de comunicare imatură, orientată spre acțiune. O modalitate de a spune „Sunt rănit” sau „Sunt furios” fără a folosi cuvinte. Acest act pasiv-agresiv ocolește confruntarea directă și conversații dificile.

Mulți infideli spun că se simt devalorizați, ignorați sau singuri în relația lor și, la rândul lor, înșală ca o modalitate de a se răzbuna pe partenerul lor. Infidelitatea poate însemna, de asemenea, pedepsirea sau dominarea unui partener - transmiterea unui mesaj de nemulțumire, resentimente sau nevoi nesatisfăcute.

Rușinea se amestecă adesea cu decizia de a înșela.

O persoană care înșeală se poate simți inadecvată, neiubită sau nevăzută în relația sa. Unde există rușine, există adesea disociere. Disocierea, în termeni psihologici, implică o deconectare de propriile emoții, gânduri sau simț de sine. Când cineva se disociază, poate acționa impulsiv sau deconectat de valorile și comportamentele sale obișnuite.

În timpul actului de infidelitate, disocierea poate facilita raționalizarea sau compartimentarea trădării.
Infidelul se poate convinge că acțiunile sale sunt justificate sau că poate menține o distanță emoțională față de infidelitatea sa."

When Anger Is Expressed as Infidelity https://share.google/6gHX4VqtybL8PZbVx




Sursa imaginii: pinterest.com

"De obicei ne gândim la dependența de comportament (adicția comportamentală) în termeni precum consumul de substanțe, asumarea excesivă de riscuri, munca compulsivă, mâncatul emoțional, comportamentele sexuale compulsive și alte forme de comportament autodistructiv.

Când privim din exterior — observând un pacient sau o persoană dragă implicată în aceste tipare distructive — ne este dureros să vedem atât persoana, cât și comportamentele sale. Este ușor să ne simțim furioși sau supărați pe ea și dificil să păstrăm compasiunea și înțelegerea.

În abordarea NARM, înțelegerea dependenței începe prin a sublinia diferența dintre
❤️‍🩹 starea interioară pe care persoana o dorește și
💔 substanța sau comportamentul pe care îl folosește pentru a încerca să satisfacă acea nevoie.

NARM alege să privească tiparele dependente mai profund decât simpla concentrare asupra opririi sau înlocuirii unui anumit comportament. În loc să se bazeze exclusiv pe intervenții la nivel comportamental, NARM invită la o explorare mai profundă a durerii, dereglării emoționale și deconectării pe care aceste tipare încearcă temporar să le gestioneze.

🤍 Atunci când dinamica dependenței este înțeleasă prin această perspectivă, ea începe să aibă mai mult sens și contribuie la reumanizarea persoanei care se luptă cu aceste dificultăți, ajutând specialiștii să abordeze problema cu mai multă compasiune, claritate și înțelegere."

What's Really Driving Addiction?
https://www.linkedin.com/pulse/whats-really-driving-addiction-narm-training-institute-5zqje?utm_source=share&utm_medium=member_android&utm_campaign=share_via

Sursa imaginii: pinterest.com

"Dacă, în copilărie, nevoile tale fundamentale nu primesc răspuns, în corpul tău pot apărea senzații absolut îngrozitoare – și în momentul respectiv, și acum, când trauma s-a impregnat în tot corpul.

Din păcate, probabil nici nu ai știut că mediul înconjurător a fost cel care nu a fost suficient de receptiv la nevoile tale și te-a dezamăgit.

Tot ce știi este că nu te simți bine cu tine; internalizezi aceste experiențe ca pe propriile eșecuri.

Când se întâmplă ceva rău, ai impresia că tu ai greșit cu ceva. Te adaptezi la aceste condiții de viață timpurii recurgând la o strategie care, în cele din urmă, îți limitează sinele autentic și totuși îți dă voie să crezi că poți supraviețui.

Treci prin viață având senzația că „ceva nu e în regulă“ cu tine deși, de fapt, nu erai tu de vină. Sau, din cauza circumstanțelor exterioare, organismul tău percepe lumea din jur ca fiind nesigură, dereglându-ți sistemele fizice, astfel încât ai impresia că e nesigur sau periculos să trăiești în corpul tău. Sau poate că percepția ta asupra lumii și a celorlalți rămâne blocată într-un mod de supraviețuire și în convingeri eronate – nicăieri nu te simți în siguranță, nu poți avea încredere în nimeni, îți lipsește conștiința propriei valori sau trebuie să lupți ca să supraviețuiești.

Acestea sunt câteva dintre prejudecățile care încolțesc în mintea ta încă din copilărie, pe care le internalizezi și care îți jalonează viața, adesea inconștient."

Dr. Julie Brown Yau ▪︎ "Reconectarea cu propriul corp"



Sursa imaginii: pinterest.com

"Traumele produc diferite tipuri de deconectare – te simți deconectat de corpul tău, de emoțiile tale, de esența ființei tale, te detașezi de ceilalți și de lumea din jur. Această ruptură poate fi atât de dureroasă, încât dezvolți anumite strategii pentru a ascunde această durere chiar și față de tine însuți.

Prin natura noastră, suntem creați să ne conectăm unii cu ceilalți, așadar vindecarea traumelor presupune și crearea sau recrearea unei conexiuni cu esența ființei tale. Odată (re)stabilită această conexiune, poți să-ți cunoști și să-ți exprimi emoțiile, nevoile, dorințele – tot ceea ce te definește cu adevărat.

Vei avea un sentiment de profundă libertate interioară. Chiar dacă acest lucru ți se pare destul de abstract, dacă vei reuși să scoți la iveală și să te îngrijești de diferitele straturi ale experienței tale posttraumatice, vei putea trăi tu însuți acest sentiment.

Libertatea interioară te face receptiv la cele mai profunde năzuințe și doruri ale inimii tale.

Poate că ai renunțat la ele în copilărie, din cauza împrejurărilor potrivnice sau traumatizante, ca să supraviețuiești pericolului pe care îl simțeai sau poate ți le-ai reprimat în timpul traumei acute sau șocului prin care ai trecut.

Traumele de dezvoltare sau acute atrag întotdeauna după sine o senzație de pericol și te obligă să fii cât mai reținut ca să te protejezi și să supraviețuiești.

În procesul reparator de reconectare, pe măsură ce acele constrângeri și limitări se estompează, vei începe să te reintegrezi și vei avea din nou sentimentul că ești prezent și te simți în largul tău.

Integrarea te ajută să aduci laolaltă părți ale tale care e posibil să se fi deconectat în timpul experiențelor traumatice prin care ai trecut. În timp, reasamblarea segmentelor separate sau reprimate (cum ar fi emoțiile neplăcute, frica, fragmente ale conștiinței din prima parte a vieții) contribuie la refacerea capacității tale de a funcționa în condiții optime și te ajută să te simți în siguranță, ancorat în realitate și pe deplin viu."

Dr. Julie Brown Yau ▪︎ "Reconectarea cu propriul corp"

Imagine creată cu AI