Psihosfera

Uneori, femeile care par foarte puternice, controlatoare sau incapabile să ceară ajutor nu au ales acest rol. L-au construit ca mecanism de adaptare.

Atunci când, într-o relație, o singură persoană simte că trebuie să anticipeze problemele, să gestioneze emoțiile tuturor, să ia deciziile dificile și să mențină echilibrul, apare treptat o stare de vigilență continuă.

În această stare, este greu să mai existe vulnerabilitate, spontaneitate sau sentimentul că te poți lăsa în grija celuilalt.

De multe ori, întalnesc în cabinet femei despre care cei din jur spun că sunt „prea reci”, „prea independente” sau „prea exigente”. În spatele acestei imagini se află adesea ani în care au simțit că nu își permit să lase garda jos.

Când un partener evită responsabilitatea, are nevoie permanentă de validare sau își lasă propria stabilitate emoțională în seama celuilalt, relația riscă să se transforme într-un raport de îngrijire, nu într-un parteneriat.

Iar atunci când ajungi să fii, în același timp, partener, părinte, terapeut și salvator, apropierea emoțională începe să se stingă.

Oamenii se deschid și se conectează autentic atunci când se simt în siguranță. Iar siguranța într-o relație înseamnă să știi că nu trebuie să duci singur toată povara.

Poate că, înainte de a judeca o femeie pentru zidurile pe care le-a construit, merită să ne întrebăm cât timp a trăit cu impresia că, dacă ea se oprește, totul se prăbușește.