Magic Milk

Când devii părinte ajungi să simți apreciere profundă pentru gesturi mici, de genul o ușă pe care ți-o deschide/ține cineva deschisă până treci cu copil în brațe, trotineta în aceeași mână și bicicleta în mâna cealaltă și te uiți să nu faci una cu peretele copilul pieton :))!

Sau ..când vezi încetinirea ritmului de mers al unui străin, în caz că trebuie să intervină, când vede un copil după care alergi și care se apropie vertiginos cu gura până la urechi, de stradă!

Efectiv, în acele momente simți că ai speranța în umanitate, nu-i așa?

Cu cât mi se întâmplă să văd asta la adolescenți, nu la "colegi de suferință", speranța mea in viitorul umanității crește!

Vouă ce gesturi mici vă provoacă bucurie, dar, mai ales, recunonoștință?

Sunt Olga, Farmacist și Consultant in Lactație IBCLC, iar asta e locul unde mă găsiți și de unde vreau să înceapă călătoria noastră împreuna în lumea firescului.
M-am născut și am petrecut primii 15 ani de viață la țară. Acolo, cred, am văzut și am integrat respectul pentru firesc. Acolo am văzut prima data copii și puiuți alăptați!
Și procesul de alăptare era privit cu respect, mereu. Acolo am văzut femeile, pisicile, cățelușele, văcuțele, căprițele, scroafele, alăptând.
Acolo am văzut prima data îngrijorarea adulților pentru puiuțul nealăptat.
Acolo bunicii aduceau sub vatră purcelusul care nu avea loc sa sugă, acolo aduceau puiuții de animal găsiți, cărora le dădeau lapte cu seringa, cu tetina, cu pipeta, cm se putea. Și întotdeauna, cel puțin în cazul purcelusilor, puiul hrănit cu lapte de vaca era mai mic, nu creștea ca frații lui. Pentru că laptele fiecărei specii este alimentul perfect pentru pui, dar și pentru că dezvoltarea fizica este corelată cu cea emoțională, iar un pui are nevoie de conexiune cu mama lui.
Și da, am văzut și agitatia căutărilor de formula, când eșua pe undeva un proces de alăptare, am văzut și îngrijorarea pentru puiul de om.

Am avut un bunic pasionat de fitoterapie și alt bunic pădurar. La noi in familie se știau câteva chestii despre plante medicinale și clar se și foloseau, de primă intenție. Pasiunea asta pentru fitoterapie m-a dus spre Facultatea de Farmacie. Și chiar am avut ocazia sa o dezvolt acolo, alături de foarte multe alte discipline fascinante. Au urmat ulterior numeroase formări, prin rezidentiate și cursuri.

Nu știam că urma să îmi descopăr o noua pasiune, care să se așeze atât de frumos lângă celelalte, și anume lactatia, abordată inclusiv dincolo de firesc, pentru că maternitatea mi-a permis să pătrund în tainele provocărilor pe care le întâlnește o mama în relația ei de alăptare, unele fiziologice și altele patologice. Să înțeleg că dincolo de firesc, e nevoie de specialiști pentru a putea face față provocărilor. Și farmacist fiind, obișnuit să acorde suport pacienților în depășirea provocărilor, nu am putut sa nu îmi doresc să merg mai departe și să mă formez pentru a putea acorda suport calificat pe alăptare. Și da, am mers până la a obține certificarea internațională de consultant in lactație, IBCLC.

Pentru că sunt o fire curioasa care caută mereu soluții, pentru că am căutat alternative cu reacții adverse mai puține, pentru pacienții mei, dar și pentru mine și copiii mei, am inceput sa studiez și homeopatie. Spun am inceput, pentru că după niște ani de formare, pot spune că e fantastica, fireasca și complexă, mult prea complexa pentru a putea considera că ai învățat-o, pentru că în esență, procesul de învățare nu se termina niciodată. Pentru că apar noi și noi provocări, pentru că întâlnim noi și noi cazuri care ne pun experiența și cunoștințele la încercare, pentru a deveni mai buni.

Creez aceasta pagina pentru a vă împărtăși din pasiunile mele, din ce aflu valoros în procesul meu de învățare, iar dacă și pentru voi firescul este o valoare, stați pe aproape!