EDMA SRL

Astăzi, 19 februarie 2026, marcăm o bornă monumentală în istoria artei mondiale: 150 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși.

Pornit din simplitatea Hobiței gorjene, a mers pe jos până la Paris nu doar pentru a învăța sculptură, ci pentru a o reinventa din temelii. Brâncuși nu a cioplit materia; el a eliberat esența captivă în ea.

Într-o lume a formelor complicate, el a căutat simplitatea absolută. Ne-a lăsat moștenire:
🪶 Zborul, nu pasărea („Măiastra”, „Pasărea în văzduh”).
♾️ Infinitul, nu doar o coloană („Coloana fără sfârșit”).
🤎 Iubirea eternă, nu doar doi îndrăgostiți („Sărutul”).
🤫 Liniștea, nu doar un chip („Muza adormită”).

„Eu nu creez păsări, ci zboruri”, spunea el. Astăzi, la un secol și jumătate de la nașterea sa, opera lui rămâne la fel de modernă, o punte vie între pământesc și sacru.

Să ne oprim o clipă astăzi și să privim spre cer, în susul unei coloane imaginare. Mulțumim, maestre, pentru că ne-ai învățat să privim dincolo de suprafață.

Irina Petrescu, 1966

𝐋𝐞𝐧𝐲 𝐂𝐚𝐥𝐞𝐫, 𝐨 𝐩𝐫𝐞𝐳𝐞𝐧𝐭̦𝐚̆ 𝐚 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐞𝐢 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐛𝐞𝐥𝐢𝐜𝐞, 𝐩𝐞 𝐩𝐥𝐚𝐣𝐚 𝐥𝐚𝐜𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐓𝐞𝐜𝐡𝐢𝐫𝐠𝐡𝐢𝐨𝐥

În anii interbelici, Leny Caler era una dintre cele mai admirate figuri feminine ale teatrului românesc: actriță, cântăreață, muză pentru scriitori și o prezență care definea eleganța epocii.

Numele ei este legat de marile scene ale Bucureștiului, de Teatrul „Regina Maria” și de Teatrul Fantasio, dar și de cercul intelectual al vremii, în care se aflau Camil Petrescu și Mihail Sebastian. Fascinația pe care a exercitat-o asupra acestora a rămas consemnată în literatură: critica a sugerat că Leny ar fi inspirat personajul enigmatic Doamna T. din romanul Patul lui Procust, iar relația complexă cu Mihail Sebastian se află în fundalul piesei Jocul de-a vacanța.

Techirghiolul apare, la rândul său, în imaginile de epocă ale României mondene: loc de odihnă, de refacere și de întâlnire pentru artiști, scriitori și intelectuali. Prezența unor figuri precum Leny Caler în astfel de contexte spune mult despre statutul stațiunii în perioada interbelică – un spațiu al eleganței discrete și al vieții culturale.

Astăzi, aceste fotografii și amintiri ne reamintesc că Techirghiolul nu a fost doar o stațiune balneară, ci și un martor tăcut al unei epoci strălucitoare, în care cultura, arta și timpul liber se întâlneau firesc.

Techirghiol – locul unde istoria, cultura și liniștea se întâlnesc.