Profa de religie

Când ești prof și deh, prin natura slujbei, ești pasibil să devii diriginte, ai puțină atenție pe învățătoarea care "îți oferă" clasa!

Nu suntem perfecți, clar, nici profii nici învățătorii, dar cât suntem mânați de un minim bun simț, iubim copiii fără să-i îngăduim necivilizați, avem oarecare aplecare în pedagogie și niscaiva știință de carte, n-are ce să iasă aiurea, nu?!

La vârsta mea, de sute de ani(aproape 1000, copiii știu asta 🤭), știu cm va fi clasa după cm e învățătoarea... ca să nu mai spun că putem strica și noi, profii, atât de ușor, dacă nu avem grijă!
Pentru că oricât ne-am codi noi, știm că educatoarea/învățătoarea își pune amprenta pe clasă!

Sunt organizați? Știu să respecte cealaltă persoană, așteptându-și rândul să vorbească, să se manifeste? Sunt liberi în gândire? Sunt creativi? Știu să-și folosească pauza în activități plăcute? Se îngăduie unul pe altul? Zâmbesc? Lucrează bine în echipă? Sunt modești și altruiști? Au viziune? Au deprinderi sănătoase? Se apără unul pe altul în caz de nevoie? Se ajută la greu? Se încurajează? Vin cu plăcere la școală?

Ea e cauza minunii lor: ÎNVĂȚĂTOAREA!
Mulțumim, doamna învățătoare, noi, profesorii, care beneficiem de ore frumoase și hrănitoare cu ajutorul muncii dvs! Ne faceți viața ușoară!
Tot respectul nostru! ❤️

În schimb: Urlă cm începe pauza? Sunt timorați? Nu-și fac temele sau copiază? Se bârfesc? Sunt individualiști? Fură? Sunt violenți unii cu alții? Cârcotesc și judecă? Sunt leneși? Urăsc școala? Fac comparații? Rostesc des cuvintele: nu e corect, e nedrept, nu-mi place, nu vreau, abia aștept să scap, nici un copil nu-mi place? Sunt individualiști?

Atunci contribuția e tot a ÎNVĂȚĂTOAREI! Nu ne place, nu vrem clasa dumneavoastră, deoarece va fi extrem de greu și aproape imposibil să schimbăm mentalitatea la nivel de grup! Ne va durea, ne vom opinti, ne va veni să renunțăm de zeci de ori, ne vom face inamici iar când lucrurile intră șchiopătând pe un făgaș al normalului iar noi suntem ferfeniță... se termină și o luăm de la capăt cu alții!

Mă vor urî mulți pentru asta, sunt conștientă, dar voi adăuga și puțin context!

Dacă intri în învățământ nu doar pentru că e o slujbă sigură ci și pentru că iubești copiii și cunoști psihologie, pedagogie, sociologie și altele cu terminații asemănătoare , TE VEI FERI să faci ceea ce am văzut eu că fac unele doamne, care nu știu ce caută la catedră:
- să nu lași copiii în pauză
- să nu lași copiii să alerge, chiar dacă pe jos este gresie, pentru că fac praf si te îmbolnăvești
- să obligi copiii să fie spionii colegilor lor
- să facă tone de teme pe care nu le corectezi
- să faci comparații între copii
- să-i scoți în fața clasei pentru a-i face de rușine
- să țipi în fața copiilor și să fii mieroasă în fața părinților
- să aplici dublul standard
- să ții predici de zeci de minute
- să sancționezi orice gest
- să apreciezi copilul după relația cu părintele
- să pedepsești prin notă disciplina
- să verși pe copii treburile tale de adulți
- să nu apreciezi darul copilului, oricare ar fi acela
- să ții copiii în critică permanentă
- să tai creativitatea copiilor deoarece o depășește pe a ta
- să demonstrezi că știi mai multe decât ei
- să te plângi non stop de viata ta grea la catedră
- să le spui copiilor că nu-ți place ceea ce faci
- să depreciezi copiii în fata altor profesori
- să-i jignești pe copii
- să nu știi "meserie"
- să fii blândă cu tine și aspră cu ei
-
..... și altele ca acestea, pe care le-am observat de-a lungul timpului...

Eu mulțumesc în egală măsură ambelor categorii de învățătoare, chiar dacă pe o categorie o îndrăgesc chiar de cealaltă mă feresc, deoarece mă învață zilnic să fiu mai bună și să ajustez lucrurile pe care nu le fac tocmai bine.

Încă cred că ar trebui să ne fie testate empatia, disponibilitatea de a lucra cu copiii, gestionarea momentelor de criză, implicarea, creativitatea și nu doar rezultatele la testări/examene/probe teoretice... sunt și acelea importante dar fără primele, nu au valoare.

Mulțumesc tuturor acelora împreună cu care facem echipă pentru binele și descoperirea de sine a copiilor!
La mulți ani!
❤️❤️❤️

Când mama își retrage copilul de la ora de religie pentru că la oră facem (și) citire(pe lângă exerciții care dezvoltă gândirea critică, creativitatea și ancorarea în real, pe lângă dezvoltarea manualității, a cunoașterii de sine, a bunelor maniere și-a calităților necesare conviețuirii) pretextând că-i fac copilul să se simtă prost(atât de prost încât copilul se bucură să mă vadă și mă îmbrățișează... mda!) e cumva de lumea misterelor! 🫣😲

Îmi pare rău, dar la ora de religie nu DOAR "se vorbește" despre Dumnezeu, nu DOAR se colorează!

La oră pun accent pe competențe, experimentăm ieșirea din zona de confort, ne disciplinăm mintea și trupul, ne amuzăm, punem accent pe informație, cultivăm sentimentele și emoțiile, încurajez exprimarea liberă, facem proiecte, descopăr talente, învățăm să citim oamenii din faptele, gesturile și cuvintele lor, predau integrat punând accent pe folosul orei în viața de zi cu zi(numai câtă știință folosim la oră!), încurajez lectura, munca individuală și apartenența la grup, consiliez stări tensionate, încurajez exprimarea poetică, pun accent pe perseverență și îi învăț că greșeala poate fi cea mai bună formă de învățare, dacă înțelegem momentul și contextul săvârșirii ei...

Și, da, la mine la oră nu stăm degeaba, stimați părinți! Copiii dvs. sunt în grija mea și îmi pare rău că nu observați câte beneficii au din colaborarea noastră- căci în oră noi colaborăm, facem împreună ore frumoase!

Râdem, plângem, înțelegem, pansăm răni sufletești, cunoaștem, trecem peste stările proaste înfruntându-le, învățăm să ne cunoaștem și să ne gestionăm stările, aflăm câte-n lună și-n stele legând religia de știință, de psihologie, de istorie, de arte, de geografie, de culturi și civilizații străine...

Iar dvs. vă legați de citit?
😂😂😂
Nu, nu vreau să-mi mulțumiți deoarece caut metode noi de a ajunge la înțelegerea copiiilor dvs., nici vorbă! Dar lăsați-mă să împing limitele posibilului! Și nu, n-am făcut pe nimeni să se simtă prost dacă am oferit un răgaz de 10 secunde pentru a încerca toate metodele(litere/silabe/sunete/cuvinte) și de a trece mai departe, la alt copil, spunându-i să mai exerseze acasă.

V-a deranjat mesajul meu(decent de altfel), nu? Nu doriți să vă ajutați copilul(așa cm v-am rugat), e ok! Pot înțelege faptul că orice altceva poate fi mai important decât independența copilului dvs.
Retragerea de la religie a copilului nu mă afectează pe mine decât emoțional(mă atașez de fiecare copil), dar eleva mea/copilul dvs. va crede că trebuie salvată de școală și că "aia de religie" e omul "sistemului prost și corupt!"
Pentru sugestii și reclamații i-aș invita pe părinți să participe la orele copiilor(la ale mele, cel puțin)!

Fiți liniștiți, dragi părinți, nu port ranchiună nimănui, numai o părere de rău care se va disipa și ea la rugăciune. Deoarece copiii dvs. au parte de o profesoară care nu cultivă ranchiuna, răzbunarea și ținerea de minte a răului...

Noapte liniștită!

O sărbătoare a sfințirii apelor(Izvorul Tămăduirii), în care Maica Domnului îndrumă spre vindecare pe viitorul împărat Leon cel Înțelept(sec.V d.Hr.) și una a unui înnoitor al vieții monahale din Țările Romăne, din sec.XVII, Sf.Vasile de la Poiana Mărului(lângă Bisoca, Buzău) au făcut astăzi ziua mai frumoasă.

Dacă n-aș fi fost la slujbă, azi aș fi mers aici, așa, în cercetare: Catedrala Credinței din Șos. Fundeni.

În a 3-a zi de Paști am fost abordată de 2 indivizi(puțin dubioși) cu pliantul ăsta!
Părea curat! Ziua Tămăduirii care cădea vineri, chiar de Izvorul Tămăduirii, nimic anormal!

Mă uit pe pliant- nu îmi zice mare lucru și nu știam unde să-i încadrez(sectă ortodoxă, denominațiune creștină, cult neoprotestant). Intru pe net și primesc confirmarea primului gând: o struțo-cămilă de catolicism cu tente ortodoxe(pentru abordarea publicului român) și cu puternice accente de denominațiune creștină(pe scurt, numele de creștin a mai rămas că, în rest, e mult păgânism).

Ok, chestia asta vine din Brazilia, predicatorii vorbesc o română înghesuită și cu accent moldovenesc(cred că portugheza din Brazilia e de vină) și posibil are adepți(cu toate că, în principal, ei DOAR adună sume enorme de bani) deoarece promite minuni, vindecări și rezolvări de probleme! Tipul, fost preot(Macedo), are la activ câteva condamnări pentru evaziune fiscală...

Clar, totul e CONDIȚIONAT de BANI!
Cu toate astea are adepți?!! 😒🫣🤔
Iar aici îmi vin în minte vociferările celor botezați dar nepracticanți, care doresc un stat laic, deoarece "popii se îmbogățesc"! Să vezi aici îmbogățire! 🫣

Cum ziceam, m-aș fi dus, dar cred că riscam să fiu dată afară, pentru că n-aș fi dat bani și cine știe cm aș fi reacționat la scălămbăielile tipului(nu-l pot numi pastor), muzica tare, țipetele forțate și prefăcătoria de cascadorii râsului- am văzut multe clipuri pe tema asta! 🫣
M-aș fi dus, dar însoțită! Nu-i de șagă ce se petrece acolo- presa e plină!

Mda, altfel, sunt geloasă pe vecinii mei care au primit scrisorica de la Simion iar eu nu! De ce? Doar pentru că nu sunt pensionară? 😪😪😪😂😂
Me tristă!

În rest, goluri frumoase în Bundesliga! 😉🙂

Ah, și nu uitați să aveți grijă cui vă dați timpul, sufletul, dragostea, banii, atenția și ce mai aveți de împărțit...
😉🤫

Să fiți iubiți!
❤️❤️❤️

Timp de introspecție...
(41 de gânduri în Săptămâna Mare... de completat pe parcurs)

- pot să las Lumina să risipească întunericul şi bucuria să se instaleze comod în papuci moi şi să se simtă acasă; dincolo de boala ce supără mintea şi-o încurcă în gânduri?
- dezbrac eu haina mândriei ca o boală a iernii?
- mă pot bucura pentru orice nu mă include?
- simte inima mea preaînaltul?
- las eu la uşa timpului nimicniciile ce mă pleznesc cu indiferenţa lor de fiecare dată?
- îmi calc eu voinţa dătătoare de moarte?
- aduc eu mulţumire pentru fiecare zi în care neîntâmplându-se nimic, totuși nu se întâmplă nimic rău?
- sunt eu speranţă pentru departele meu?
- îmi fac timp şi pentru altceva decât pentru gânduri?
- îngăduiesc eu mai mult decât condamn?
- înţeleg rostul ce încă nu l-am căutat, ocupată să trăiesc timpuri apuse?
- dau mai departe iubirea cu care am fost împrejmuită?
- am căutat eu simplitatea?
- am înlesnit eu facerea de bine, indiferent de cm şi ce se termină?
- mi-am înjosit eu (ne)putinţele cât să nu mă înalţ?
- am folosit eu talantul dat spre înmulţire?
- am dat eu mai mult decât am aşteptat?
- am plecat la timp şi am venit devreme?
- am ştiut deosebi timpurile, oamenii, stările, obiceiurile, momentele şi şansele?
- am crezut eu fără îndoială, în momentele grele?
- am renunţat când nu eram pregătită să pierd?
- am încercat imposibilul?
- am îndurat durere, frig, foame, neînţelegere, ură, defăimare şi răutate?
- am iubit eu pe cei care nu mă iubesc?
- am acoperit eu greşelile altora, salvându-i?
- am ascultat eu tăcerea?
- am mulţumit binefăcătorilor mei?
- am respectat cuvântul dat şi nu l-am luat înapoi?
- am ucis eu prin cuvânt?
- am rostit cuvinte de nerostit?
- am lăsat răul să facă lanţ şi să mă încătuşeze?
- am spălat eu incomplet conştiinţa?
- m-am îndreptăţit când nu era cazul?
- am spus întotdeauna adevărul?
- am lăsat eu lenea să se cuibărească şi am făcut loc plictiselii?
- am invitat eu mintea dincolo de posibil?
- mi-am recunoscut greşelile?
- am găsit pretexte și le-am folosit?
- am făcut din greşeală obişnuinţă?
- am pansat răni?
- am crezut/sperat/iubit când nu mai erau şanse?

(Că) şi acestea aceste şi chiar mai mari şi mai multe decât acestea (n-)am făcut!