QuintEssence Visions

🧠𝐃𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐝𝐢𝐬𝐨𝐜𝐢𝐞𝐫𝐞 – 𝐜𝐮𝐦 𝐧𝐞 𝐝𝐢𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̦𝐚̆𝐦 𝐝𝐞 𝐧𝐨𝐢 𝐢̂𝐧𝐬̦𝐢𝐧𝐞 𝐟𝐚̆𝐫𝐚̆ 𝐬𝐚̆ 𝐧𝐞 𝐝𝐚̆𝐦 𝐬𝐞𝐚𝐦𝐚 🧠

De multe ori, în conversațiile noastre zilnice, ne surprindem vorbind despre noi înșine într-un mod detașat, ca și cm am fi spectatori la propria viață. Aceasta este o formă subtilă de disociere, un mecanism prin care ne protejăm de emoții intense sau de frici pe care nu vrem să le confruntăm.

💬𝐈𝐚𝐭𝐚̆ 𝐜𝐚̂𝐭𝐞𝐯𝐚 𝐞𝐱𝐞𝐦𝐩𝐥𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚𝐫𝐚𝐭𝐚̆ 𝐜𝐮𝐦 𝐧𝐞 𝐝𝐢𝐬𝐨𝐜𝐢𝐞𝐦 𝐚𝐭𝐮𝐧𝐜𝐢 𝐜𝐚̂𝐧𝐝 𝐯𝐨𝐫𝐛𝐢𝐦 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐧𝐨𝐢:

„Știi cm ești când... mereu faci asta.”
În loc să spunem „eu fac asta”, ne descriem pe noi înșine ca și cm am fi o altă persoană, distanțându-ne de propriile acțiuni sau comportamente.

„Corpul meu pur și simplu nu mai poate.”
Când ne referim la corpul nostru ca la ceva separat de noi, ne disociem de propria experiență fizică. E ca și cm ne-am distanța de senzațiile și semnalele corpului pentru a evita disconfortul sau suferința.

„Nu știu de ce, dar mintea mea continuă să facă asta.”
Folosim termenul „mintea mea” ca și cm ar fi o entitate separată, evitând să ne asumăm controlul sau responsabilitatea pentru gândurile și reacțiile noastre.

„Eu, ca și cm aș fi un expert în propriile greșeli.”
Aici ne tratăm pe noi înșine ca pe un subiect de studiu, analizându-ne de la distanță, în loc să ne simțim conectați la propria experiență emoțională și să ne asumăm un rol activ în procesul de auto-vindecare.

Disocierea poate părea o soluție pe termen scurt pentru a evita suferința, dar pe termen lung ne îndepărtează de autenticitate și de conexiunea cu noi înșine. Recunoașterea acestor momente este primul pas către a ne reintegra și a trăi o viață mai conștientă și prezentă. 🌱

Tu ai observat vreodată astfel de momente în care vorbești despre tine în felul acesta?

𝐂𝐞 𝐢̂𝐧𝐬𝐞𝐚𝐦𝐧𝐚̆ 𝐬𝐚̆ 𝐝𝐞𝐯𝐢𝐢 𝐬𝐞𝐜𝐮𝐫𝐞 𝐢̂𝐧 𝐟𝐢𝐞𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐫𝐞𝐥𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐫𝐞? Primul pas este să conștientizezi cm te simți atunci când interacționezi cu cineva și simți că acea persoană vrea ceva de la tine, dar nu îți spune direct, ci folosește tot felul de tertipuri. Cum reacționezi în astfel de situații? Energia celui care urmărește ceva se simte, nu-i așa?

Pasul doi este să conștientizezi cu ce energie mergi tu către cealaltă persoană atunci când îți dorești ceva. Cum comunici? Ești eficient și transparent sau încerci să obții ce vrei fără să ceri direct? După ce îți dai seama că și tu, ca mulți alții, folosești diverse tehnici subtile (pe care le-am învățat cu toții în copilărie), poți alege pur și simplu să nu mai faci asta, pentru că acum știi cm se simte de cealaltă parte.

𝐀 𝐝𝐞𝐯𝐞𝐧𝐢 𝐬𝐞𝐜𝐮𝐫𝐞 𝐢̂𝐧𝐬𝐞𝐚𝐦𝐧𝐚̆ 𝐬𝐚̆ 𝐟𝐢𝐢 𝐢̂𝐧𝐭𝐫𝐞𝐠, 𝐬𝐚̆ 𝐭𝐞 𝐬𝐢𝐦𝐭̦𝐢 𝐬𝐭𝐚𝐛𝐢𝐥 𝐬̦𝐢 𝐚𝐮𝐭𝐞𝐧𝐭𝐢𝐜 𝐢̂𝐧 𝐨𝐫𝐢𝐜𝐞 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐚𝐜𝐭̦𝐢𝐮𝐧𝐞. Asta presupune să îți cunoști partea vulnerabilă și să fii confortabil cu ea. Cum știi să ceri ceva din vulnerabilitate? Cum oferi sau faci o ofertă din acest spațiu energetic, în care nu te ascunzi în spatele unor strategii?

Exemplu:
Să zicem că vrei să vinzi un serviciu sau un produs. În loc să încerci să convingi subtil clientul sau să-l împingi spre o decizie, recunoaște ce dorești și vorbește dintr-un loc de autenticitate. "Știu că acest produs te poate ajuta, și aș fi încântat să lucrăm împreună. Dacă te simți pregătit, sunt aici să discutăm mai multe." În felul acesta, oferi fără să forțezi, fără să creezi energia de urmărire.

𝐒𝐮𝐠𝐞𝐬𝐭𝐢𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐚 𝐝𝐞𝐯𝐞𝐧𝐢 𝐬𝐞𝐜𝐮𝐫𝐞 𝐬̦𝐢 𝐚 𝐢𝐞𝐬̦𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐞𝐧𝐞𝐫𝐠𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐫𝐮𝐧𝐧𝐞𝐫 𝐬̦𝐢 𝐜𝐡𝐚𝐬𝐞𝐫:
𝐏𝐫𝐚𝐜𝐭𝐢𝐜𝐚 𝐫𝐞𝐜𝐮𝐧𝐨𝐚𝐬̦𝐭𝐞𝐫𝐢𝐢 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐧𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫: Fii conștient de motivele tale atunci când te apropii de cineva. Ești sincer în ceea ce vrei sau încerci să manipulezi situația? Claritatea în intenție construiește încredere și securitate în relaționare.

𝐅𝐨𝐥𝐨𝐬𝐞𝐬̦𝐭𝐞 𝐜𝐨𝐦𝐮𝐧𝐢𝐜𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐝𝐢𝐫𝐞𝐜𝐭𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐚𝐮𝐭𝐞𝐧𝐭𝐢𝐜𝐚̆: În orice proces, fie că este vorba de o relație personală sau de vânzare, învață să comunici transparent. Cere ceea ce ai nevoie și oferă ceea ce ai, fără să te ascunzi în spatele unor tactici de manipulare.

𝐑𝐚̆𝐦𝐚̂𝐢 𝐝𝐞𝐬𝐜𝐡𝐢𝐬 𝐥𝐚 𝐫𝐞𝐟𝐮𝐳: Când ești întreg, nu îți este frică de un refuz. Acceptă faptul că oamenii au dreptul să spună "nu" și că un refuz nu înseamnă un eșec personal. Acest lucru îți oferă o stabilitate emoțională care elimină nevoia de a urmări sau de a forța lucrurile.

Adoptând aceste practici, vei vedea că procesul de vânzare sau relaționare devine mult mai natural, fără tensiuni. Vei fi capabil să creezi conexiuni autentice, iar energia de runner și chaser va dispărea, făcând loc pentru o relație echilibrată și plină de încredere.

Din 𝐂𝐚𝐥𝐞𝐚 mea 𝐍𝐞𝐯𝐚̆𝐳𝐮𝐭𝐚̆
Aș putea să scriu o carte cu experiențele mele metafizice. Deși sunt conectată, cm se spune, și spiritualitatea e ceva natural pentru mine, poate nu crezi, dar nu mi-a plăcut niciodată asta. M-am dus la coaching și NLP cu intenția de a-mi ascunde această latură și de a lucra cu oamenii sub acest paravan. 🤓 Am observat de la început cm sunt priviți oamenii care se ocupă de spiritualitate și nu mi-a plăcut. Apoi am cunoscut și eu câțiva, iar doar gândul că aș putea fi pusă în aceeași categorie îmi dădea fiori. Desigur, de ce ți-e frică nu scapi, așa că am trecut prin tot felul de procese.

De-a lungul anilor, cam 20 la număr, am explorat toate sistemele care mi s-au părut interesante, fără să mă las definită de niciunul. M-am regăsit în nondualitate, în Advaita și neo-Advaita, iar lucrul meu cu oamenii a fost întotdeauna de natură intuitivă, șamanică, fără să știu cm se numește sau dacă este o tehnică cunoscută (mi s-a confirmat tehnica după mulți ani în care habar nu aveam, în cadrul unui retreat din 2013).

Doar am observat că atunci când sunt cu cineva și intru într-o conexiune profundă, câmpurile persoanei respective se metamorfozează până când văd chipul sănătos. Asta fac doar cu anumite persoane deschise la transformare. Mă uit în ochii lor și mă las cuprinsă de o transă profundă. Apoi fac channeling, care pentru mine este ca o conversație obișnuită. Nu sunt posedată de nicio altă ființă, vine de la Sine. Mă aud spunând lucruri pe care nu le știam înainte.

De ce spun aceste lucruri acum? Pentru că simt că nu mai am rețineri să mă arăt așa cm sunt. Nu mai pot spune că fac doar coaching... simt că, fiind eu însămi, pot să contribui mai mult în viața voastră. După atâția ani... era cazul să-mi ofer eu această validare.
Îngerii mi-au spus cândva Fiica Soarelui. Cândva, am avut o viziune în care conduceam oamenii Acasă, în orașul care era clădit dintr-o pulbere de aur. Incașii își spuneau Copiii Soarelui și eu am rădăcini puternice pe acolo. Desigur că acestea sunt arhetipuri puternice, disponibile tuturor pentru conectare și transformare.