Prototip Studio

Despre arhitectură și entropie
Ce primeşti şi ce laşi mai departe?

Arhitectura luptă şi conlucrează în acelaşi timp cu entropia. Este predestinat ca toate să ajungă o apă şi un pământ, iar casa mai ales, se lasă pe zi ce trece mai aproape de pământ, se degradează într-un mod natural. Te poți opune sau poți accepta. Ideea de a reface o casă cu materiale naturale este un gest natural, precum termoizolația de cânepă. Oricând, atunci când va veni momentul, ea se poate reîntoarce în sol, după ce viața ei va fi fost trăită în ea, de ea și prin ea.

Cum se poate transforma o casă, când vrei să o transformi dar nu în sensul în care vrei să o schimbi, ci vrei să o salvezi? Ştergi, rescrii, asculți, refaci, recreezi. Nu e mult loc de interpretare, poate fi loc insa de creativitate. Cum aduci in prezent o locuinta traditională pastrand specificul , respectand naturalul din ea si din jurul ei.
Fară a idealiza trecutul, cu un simt practic, cu o poezie tehnică care poate contura o arhitectura nouă, nascută din şi în mijlocul lemnului ros de timp, de carii, de ploi şi arşiță.

A recrea este un joc de echilibrisitică fină între ce ai, ce vrei, ce a fost, ce urmează. Când scrii o poveste dar foaia nu e goală, ci ai deja introducerea, desfăşurarea acțiunii iar finalul e deschis, poți interpreta arhitectura ca pe un organism viu care se naşte, moare în fiecare clipă câte puțin, dar are mereu şanse sa învie.

Finalul deschis pe care îl primim prin arhitectura vernaculară realizată din materiale naturale, care au calitatea de a se reîntoarce în circuitul naturii, este o oportunitate pentru noi, oamenii prezentului.
Noi cu ce încărcăm generațiile viitoare?
Cum facem să lăsăm în urmă un final deschis arhitecturii care aparține şi viitorului?

Technical poetry sau partea nevăzută a proiectelor.