Grace4All Ministries

De ce fiecare generație ajunge, mai devreme sau mai târziu, să vorbească despre lideri compromiși?

De ce, după ani de aplauze și conferințe, apar scandaluri legate de moralitate, bani, mândrie sau abuz de autoritate?

Poate că întrebarea nu este doar de ce cad unii oameni. Poate întrebarea este: ce fel de sistem s-a construit în jurul nostru?

Un sistem care vorbește despre Dumnezeu, dar ajunge să își protejeze propria imagine. Un sistem în care platforma devine mai importantă decât caracterul. Un sistem în care numele unui om valorează mai mult decât mărturia lui. Un sistem care promovează etichete și nu verifică rodul. Un sistem în care este greu să pui întrebări, greu să confrunți și greu să ceri socoteală.

Nu cred că acesta este sistemul Împărăției lui Dumnezeu pe care Hristos ni l-a arătat. Cred că este un sistem construit de oameni, după o înțelepciune omenească. Un sistem care poate folosi limbajul Împărăției, dar funcționează după regulile lumii.

În ultimii douăzeci de ani vedem aproape aceleași nume la conferințe, evanghelizări și evenimente. Se creează impresia că Dumnezeu lucrează doar printr-un cerc restrâns de oameni. Ei sunt chemați peste tot. Ei sunt promovați peste tot. Pentru ei se plătesc sume mari. Platformele se construiesc în jurul numelui lor.

Dar aceasta nu este imaginea Împărăției lui Dumnezeu.

Nu cred că Dumnezeu duce lipsă de oameni. Cred că noi ducem lipsă de curaj. Dumnezeu continuă să ridice oameni. Întrebarea este dacă suntem dispuși să le facem loc.

De prea multe ori preferăm să păstrăm aceeași etichetă. Chiar când apar semne serioase de întrebare, sistemul merge înainte. De ce? Pentru că eticheta încă atrage oameni. Pentru că eticheta încă produce influență. În loc să ne întrebăm dacă omul mai are caracterul necesar pentru platforma pe care stă, ne întrebăm dacă încă aduce public.

În Noul Testament vedem un lucru foarte clar. Duhul Sfânt nu Și-a rezervat lucrarea pentru o categorie de oameni. El lucrează în Trupul lui Hristos și Se manifestă prin oamenii pe care îi alege. Astăzi poate lucra printr-un om, iar mâine poate lucra prin altul. Întrebarea este dacă noi mai avem sensibilitatea să recunoaștem lucrarea Duhului Sfânt sau am ajuns să urmărim doar etichetele pe care tot noi le-am pus.

Noi vedem că Dumnezeu lucrează printr-un om și imediat îi punem o etichetă. Din acel moment, omul acela devine omul conferințelor, omul evanghelizărilor, omul marilor evenimente. Eticheta rămâne ani de zile. Nu ne mai întrebăm dacă omul acela continuă să trăiască în Cuvânt. Nu ne mai întrebăm dacă Împăratul încă îl trimite sau dacă noi continuăm să îl promovăm. Nu ne mai întrebăm dacă caracterul lui a crescut odată cu platforma. Eticheta este suficientă.

Și aici apare un alt pericol. Ajungem să evaluăm lucrarea lui Dumnezeu după lucrurile care impresionează oamenii. Confundăm retorica cu ungerea. Confundăm emoția cu cercetarea Duhului Sfânt. Confundăm carisma cu autoritatea spirituală.

Un om poate vorbi foarte bine. Poate captiva o sală întreagă. Poate stârni lacrimi, aplauze și reacții. Dar toate acestea nu sunt, prin ele însele, dovada că Duhul Sfânt lucrează. Când criteriul nostru devine capacitatea unui om de a atrage mulțimi, cercul se va repeta la nesfârșit. Vom continua să promovăm oamenii care impresionează, în loc să recunoaștem oamenii prin care Hristos este cu adevărat făcut cunoscut.

Mai este o întrebare pe care ar trebui să avem curajul să ne-o punem. Cum alegem oamenii pe care îi urcăm pe platformă? De cele mai multe ori îi alegem după nume, după popularitate, după recomandări sau după un CV impresionant. Dar câți dintre noi îi cunoaștem cu adevărat? Câți le cunosc viața? Câți le cunosc caracterul? Câți le cunosc umblarea cu Dumnezeu?

Cine dă putere Cuvântului lui Dumnezeu? Nu omul. Dumnezeu este Cel care Își confirmă Cuvântul. Dar Dumnezeu confirmă și omul prin care vorbește, prin caracter, ascultare, smerenie și viața trăită înaintea Lui.

Poate că aici este una dintre cele mai mari greșeli ale generației noastre. Căutăm oameni care rostesc cuvinte puternice, în loc să căutăm oameni care au fost transformați de Cuvântul pe care îl predică. Întrebăm mai întâi: „Ce poate face omul acesta pentru lucrare?”, în loc să întrebăm: „Ce a făcut Dumnezeu în omul acesta?”

Un om poate impresiona prin cuvintele lui. Dar numai un om transformat poate da credibilitate cuvintelor pe care le rostește.

Apoi, după ani de zile, aflăm despre compromisuri, despre păcate ascunse, despre bani, despre mândrie sau despre abuz, iar oamenii rămân dezamăgiți. Fraților, aici nu este doar o problemă a unor oameni. Este o problemă a sistemului.

Poate că sistemul însuși împinge oamenii în direcția greșită. Un sistem care evaluează mai întâi vizibilitatea și abia apoi caracterul. Un sistem care răsplătește influența mai repede decât credincioșia. Un sistem care întreabă mai întâi: „Ce poate face omul acesta pentru lucrare?”, în loc să întrebe: „Ce a făcut Dumnezeu în omul acesta?”

Dacă ești folositor sistemului, ești promovat. Dacă nu ești folositor sistemului, riști să fii trecut cu vederea.

Nu este de mirare că vedem mereu aceleași lupte. Banii. Influența. Ispitele care vin odată cu popularitatea.

Domnul Isus a spus: „Vine stăpânitorul lumii acesteia. El nu are nimic în Mine.”

Acolo este răspunsul.

Biruința nu vine dintr-o platformă mai mare. Nu vine dintr-un nume mai cunoscut. Vine atunci când lumea nu mai găsește nimic în noi de care să se agațe.

Poate că am pus prea multă energie în a construi oameni folositori pentru sistem și prea puțină în a forma oameni care seamănă cu Hristos. Poate că de aceea apostolii au pus atât de mult accent pe caracter. Nu pentru că darurile nu ar conta, ci pentru că darurile pot atrage oameni, în timp ce caracterul susține lucrarea pe termen lung.

Noi am ajuns să promovăm omul după ceea ce poate face pe platformă. Dumnezeu privește mai întâi la omul care este atunci când coboară de pe platformă. Acolo se vede dacă slujește mulțimii sau Împăratului.

Împărăția lui Dumnezeu nu se clădește pe vedete. Nu se clădește pe branduri religioase. Nu se clădește pe oameni de neînlocuit. Se clădește pe Hristos.

Și acolo unde Hristos este cu adevărat în centru, niciun om nu devine prea important pentru a fi corectat, prea valoros pentru a fi înlocuit sau prea mare pentru a coborî de pe platformă.

Poate că nu avem doar o problemă de oameni.

Poate avem o problemă de cultură.

Poate că Dumnezeu nu trebuie să schimbe felul în care lucrează.

Poate noi trebuie să renunțăm la un sistem pe care El nu l-a construit niciodată.

Iar până nu schimbăm cultura, vom continua să producem aceleași rezultate, indiferent ce nume vor apărea pe afișele următoarei conferințe.

Popularitatea impresionează oamenii.

Caracterul Îl reprezintă pe Împărat.