TAC.social
Share
Minciuni de ONG cinstit. Cristinel e un câine. Manu Șobolanu' e un om. Maria scrie scurt în telefon, iar acasă, va „trece pe curat", adică într-un caiet albastru, cu pixul pe care i-l vedeți la rever. Ce facem? Razie bună. Ce câini trebuie sterilizați, care-s bolnavi, de ce boli. Cristinel n-are nici o boală, era prea mic când am aflat de el, acum i-a venit rândul la sterilizare. Cea mai mare satisfacție și ușurare a noastră? Când chiar oamenii ne amintesc ce avem de făcut, când chiar ei ne roagă să sterilizăm.
Pe cealaltă micuță, încă nici nu știm cm o cheamă, dar știm că peste trei săptămâni o luăm la sterilizat, cm zice dr. Iza. Deocamdată, știm doar că are o boală de piele. Gândul secret, prostesc și rușinos din capul nostru? Poate până peste trei săptămâni boala îi trece de la sine, ca să nu mai cheltuim așa mult.
La Pata Rât, avem o mulțime (mare) de Tashe, Maie, Recși și Macși. Așa că le mai punem câte-un nume, pentru noi și registre, cât să nu îi bramburim. Ea e Tasha Cuștampilă. N-am avut nici o treabă cu ea, am găsit-o bine sănătoasă, dar cu un pui bolnav. Cap umflat cât o minge mare, puroi și parvoviroză. Am luat puiul să-l facem bine, am luat-o și pe ea, să fie împreună și, apoi, s-o sterilizăm. Bunuțu’ de pui n-a rezistat. Așa că am întors-o pe Cuștampilă la puii rămași. Stapâna ei a așteptat-o cu drag, dar ei nu i-a prea păsat. E un cățel serios, cm se vede. A fugit să-și caute ceilalți pui, nu-i mai văzuse de zile bune.
Nu reușim mereu să salvăm. Adesea, ajungem prea târziu sau boala câștigă și gata.
Dar nu renunțăm. Și asta e, de fapt, singura noastră victorie.
24/06/2026
A murit Tano. Noi l-am omorât, n-a mai fost altceva de făcut. Coloana era făcută bucățele mici, deși el a stat cu capul sus până la sfârșit. Tano a fost lovit de o mașină, într-un loc de la Pata Rât în care nu mergea niciodată. Șoferul a oprit, a coborât, a verificat paguba și-a plecat mai departe, cu soția alături. Nu-i problemă, se-ntâmplă. Câinii n-au ce să caute pe stradă.
Problemă e demnitatea umană, grosimea obrazului, decența, empatia, păsarea contra nepăsării, mila. Da, mila simplă, patetică a unui om care lovește cu un autoturism de 1000 de kilograme, vrând sau nevrând, un câine de 35. Uneori, acestea există. Alteori, nu. Asta știam.
Ce n-am știut e cât de legați am fost de Tano. A fost unul din primii câini pe care i-am operat și adus înapoi, la Pata. Era un câine mare, de care, la început, ne-a fost frică. Apoi, ne-a trecut. Singurul lucru „rău” pe care-l făcea Tano era să te ronțăie de mână, să te joci. Era un câine îndrăzneț și era câinele lui Nelson, tot dintre „primii”: primii copii cu care ne-am împrietenit la Pata Rât, în zona cea mai săracă a comunității. Aici locuiesc „corturarii”. Aici locuia și mama lui Nelson, nici ea nu mai e azi. Tano îi păzea pe toți, era câinele-șef al câinilor mici și camaradul copiilor. Cu Tano a învățat Nelson să iubească câinii.
Bunule Tano, îți mulțumim pentru prietenia ta de câine îndrăzneț. Fățuca ta cu zâmbet o să rămână mereu primul afiș al primului program medical pentru câini de la Pata Rât. În amintirea ta, o să încercăm să facem mai mult și mai bine.
Folosul acestei mici povești triste pentru dumneavoastră, cei care citiți aceste rânduri, pe care sperăm să le citească și familia «nemiloasă»: noi știm - nu pentru că suntem mai cu moț, ci doar datorită muncii noastre cu câinii - că fiecare câine are o poveste. Când izbim cu mașina un câine și plecăm, nu părăsim doar un animal rănit, ci o poveste. Orice câine - oricât de anonim ne pare - a iubit un copil, s-a ghemuit lângă un om, i-a lins mâna.
Am putut ajunge la Tano datorită unor OAMENI care s-au oprit lângă el și grație ajutorului rapid și necondiționat al prietenilor de la Arca lui Noe, Cluj. Plecăciune.
Rămas bun, Tano, bunule.
Click here to claim your Sponsored Listing.
Category
Telephone
Website
Address
Strada Craiova Nr. 10
Cluj-Napoca
400276
