Predicare biblica

Cel mai rapid mod de a scrie pe un laptop sau PC cu Windows 👌🏼

Când un geniu e în coborâre devine deosebit de sfătos.
(Inspirat din „Tratatul despre sublim”, 7, 9)

Prima calitate a stilului este claritatea
(Aristotel, Retorica, III, 2)

Cetățile de scăpare

Poporul Israel e gata să intre în țara promisă. Țara va fi împărțită între triburile lui Israel. Pentru că urmașii tribului lui Levi au primit slujirea spirituală, ei nu au primit o zonă anume din țară, ci în toate zonele au primit cetăți unde să locuiască. Șase dintre cele patru zeci și opt de cetăți date leviților au fost socotite cetăți de scăpare. În cetățile de scăpare puteau să fugă, să găsească protecție cei care din intâmplare, involuntar, cauzau moartea cuiva. Cel vinovat de uciderea din neatenție își scăpa viața fugind în cea mai apropiată cetate de scăpare.
De ce erau nevoiți să fugă? Pentru că în acel timp nu era organizat ca acum sistemul penitenciar. Fără nici o lege, răufăcătorii s-ar fi înmulțit. Așa că dacă cineva cu bună știință, sau chiar cu premeditare ar fi ucis pe cineva, era vinovat de crimă și pasibil de pedeapsa capitală. Nu era admisă cauțiunea. Ucigașul trebuia ucis. De ce se întâmpla așa? Pe de-o parte era o paritate. Era Legea talionului: „ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”. Acest dicton se aplica extins: vânătaie pentru vânătaie și viață pentru viață. Pe lângă faptul că se făcea oarecum dreptate, mai vorbim de rolul edifiant al pedepsei capitale. Astfel se stopa extinderea răului. Nimeni, oricât era de supărat pe cineva, nu lua în calcul să-l ucidă, pentru că știa că și pe el îl așteaptă moartea. Era un fel de limitare a răului. Isus l-a avertizat pe Petru, care scosese , că „cel ce scoate sabia (ideea era „cel ce va ucide”), de sabie va pieri”.
Dacă cineva ucidea fără intenție, dar ucidea, răzbunătorul sângelui îl putea urmări să-l pedepsească, dar dacă se adăpostea în una din cetățile de scăpare, răzbunătorul nu mai avea voie să-i facă vreun rău. Acea cetate de scăpare devenea un fel de domiciliu forțat. Dacă ar fi ieșit de acolo, și răzbunătorul sângelui îl găsea în altă parte, îl putea omorî, fără să se facă vinovat. Nu am reușit să-mi dau seama de ce erau câte trei cetăți de scăpare de o parte și de alta a Iordanului. Mai ales că la răsărit de Iordan erau doar două triburi și jumătate, iar la apus nouă triburi și jumătate. De ce s-au împărțit egal, și nu proporțional, cetățile de scăpare?
Mai este o mențiune care nu poate trece neobservată: cel ce fugea în cetatea de scăpare (erau mai multe formalități și era judecat de tribunalul popular – dacă uciderea era sau nu cu intenție; nu ne ocupăm acum de acest aspect), deci cel ce se adăpostea trebuia să rămână în cetatea de scăpare până la moartea Marelui Preot. Dacă Marele Preot era bătrân sau bolnav, scăpa mai repede. După moartea arhiereului se putea întoarce în cetatea sa, fără ca răzbunătorul să îi mai poată face vreun rău. Ideea este că era rânduit un timp când era absolvit de vină.
Se scot în evidență două aspecte: dreptatea și îngăduința. Dreptate pentru păcatele cu voia, și îngăduință pentru cele fără voie. Termenul de prescripție „la moartea Marelui Preot” ne duce cu gândul la faptul că la moartea lui Isus, Marele Preot în veac, s-au prescris păcatele fără voie: „Dumnezeu nu ține seama de vremea de neștiință, ci poruncește acum tuturor oamenilor să se pocăiască” (FAp 17:30). Ioan zice în epistola sa: „Vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiți. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl pe Isus Hristos cel neprihănit...”(1 Ioan 2:2).
Așadar, dacă cineva din neatenție a greșit, iertarea lui Isus solicitată grabnic aduce eliberarea. Dar, viața trebuie trăită curat! Dacă raiul ar fi plin de oameni care se feresc de păcat si trăiesc curat atât cât eu caut să trăiesc curat: aș vrea să fiu într-un asemenea rai?

„Vulpile au vizuini, și păsările cerului au cuiburi; dar Fiul Omului n-are unde-și odihni capul”. (Matei 8, 20)

Prin ce crează disconfort statutul de peregrin al creștinului?
1. Prin instabilitate
2. Prin lipsa minimului necesar
3. Prin jocul alternant: popularitate - singurătate.