RD Capital Tex SRL

Sustinerea elevilor cu parinti plecati in strainatate

Fenomenul creat prin plecarea parintilor la munca in strainatate, lasandu-i pe copii in grija diverselor persoane, altele decat parintii naturali, ia amploare pe an ce trece. In aceste conditii este nevoie de multa rabdare si tact din partea cadrelor didactice, dar si a celor din jur pentru a fi depasite momentele grele ale singuratatii. Deseori, copiii care se simt parasiti sunt personaje ale conflictelor, fie cu ceilalti copii, fie intre generatii, daca sunt educati, chiar si temporar, de varstnici, cm sunt bunicii.
Cunoscuta rautate a celorlalti copii, izvorata totusi din inocenta specifica varstei, duce deseori la situatii de violenta verbala, dar si fizica. Ne confruntam in scoala cu problema copiilor lasati in grija unui parinte, a rudelor sau chiar a vecinilor care nu le pot oferi dragostea de care ei au nevoie, sfaturi sau sprijin. Foarte multi dintre ei sunt violenti, retrasi si introvertiti, cu rezultate scazute la invatatura, iar toate acestea din cauza lipsei de atentie, atat de necesara la varsta lor. De multe ori nici nu avem cunostinta de situatia lor, nefiind anuntati de parinti inaintea plecarii la munca in strainatate. Pentru toti acestia este necesara o mai mare implicare nu doar din partea cadrelor didactice, ci si a celor in grija carora sunt lasati. Au fost situatii in care elevii s-au batut, cei cu parintii plecati din tara simtindu-se jigniti de referirile mai putin magulitoare ale celorlalti la adresa parintilor lor.
Au plecat la munca in strainatate sa faca rost de bani pentru un trai mai bun si au lasat in urma copii care nu prea inteleg de ce sunt nevoiti sa stea in grija rudelor si nu sunt ingrijiti de propriii parinti. Familii intregi de tineri au plecat in tarile Europei de Vest, unde au gasit locuri de munca mai bine platite, lasandu-si copiii acasa. Cu toate ca o parte dintre ei au avut parte de o vacanta de vara frumoasa alaturi de cei dragi veniti de departe, unde li s-au indeplinit toate poftele, acum, d**a plecarea parintilor, le-au ramas doar amintirile; sclipirea din ochi dispare ca si zambetul si surasul de pe fetele lor. Putin sunt acei parinti care isi duc cu ei copiii in strainatate. Intampina greutati in acomodare -o alta limba, alti prieteni, alt mod de viata.
Potrivit psihologilor, lipsa de afectivitate, dar si de supraveghere, precum si sumele importante de bani pe care le au de multe ori la dispozitie ii maturizeaza pe copii inainte de vreme, facandu-i uneori sa recurga la fapte reprobabile. Putine sunt insa exceptiile, cand adolescentii maturizati devreme accepta situatia si se zbat pentru a deveni ceva in viata.
O zi din viata unui copil cu parinti plecati in strainatate arata in felul urmator:
Se trezeste dimineata si nimeni nu i-a pregatit micul dejun, cu o mana mananca ce e la indemana, cu cealalta isi indeasa in ghiozdan cartile si caietele cu temele poate nefacute. Alege din maldarul de haine ce nimereste si pleaca spre scoala. Daca are chef, ajunge si la ore. Daca se intalneste pe drum cu „gasca” in care a invatat sa fumeze, amana pe alta data mustrarile profesorilor. Barul din coltul strazii il asteapta, este mult mai primitor decat clasa. Oricum n-are cine sa-l laude daca ia o nota mare. D**a ce pierde toata ziua cu nimicuri amagitoare, se intoarce acasa, ii minte pe cei cu care a fost lasat ca n-are teme de facut, mai pierde ceva vreme uitandu-se poate la televizor sau jucandu-se pe calculator, apoi adoarme intrebandu-se cand o sa-l sune mama sau tata si daca parintii lui se mai gandesc la el.
Adolescenta este o perioada de conflicte si stres, caracterizata de o dispozitie schimbatoare, conflicte interioare si rebeliune. Multi adolescenti experimenteaza comportamente ingrijoratoare sau periculoase, dar experimentarea nu duce la probleme permanente decat la un grup restrans de adolescenti. Cei care manifesta probleme grave comportamentale sau emotionale tind sa aiba o istorie de viata plina de probleme similare incepand din copilarie.
Cresterea numarului de probleme in adolescenta poate fi legata de efecte personale si sociale ale schimbarilor fizice si mai important, de momentul aparitiei acestor schimbari
Copiii ai caror parinti pleaca la munca in strainatate sunt tristi si depresivi, cu tendinte autodistructive. Se releva faptul ca atitudinea adolescentilor ai caror parinti sunt plecati la munca este asemanatoare cu cea a copiilor din familiile monoparentale. Astfel, desi plecarea la munca este temporara, efectele asupra copiilor pot fi resimtite ca in cazul pierderii unui parinte prin divort sau deces. Principalul efect negativ se remarca la nivelul psihologic. Desi nu exista semnalmente in cazul sanatatii fizice, moralul adolescentilor cu parinti emigranti este mult mai scazut decat al celorlalti. Ei prezinta adesea simptome de anxietate, depresie si nervozitate, sunt mult mai nelinistiti si mai ingrijorati ca inainte de plecarea parintilor si plang mai mult.
Aceste neajunsuri contribuie la incapacitatea de a identifica si monitoriza situatia copiilor cu parinti emigranti care sunt mult mai expusi anumitor pericole. In acest sens, consumul de substante interzise minorilor are o incidenta mai mare in randul adolescentilor. Acestia au avut cel putin o data probleme cu politia, s-au batut cu alti copii, determinand profesorii sa atraga atentia familiei. Situatia este cu atat mai grava, cu cat cei mai multi dintre copiii vizati vin cu mai mica placere la scoala, au rezultate mai slabe, mai multe absente, mai multe corigente si au mai des nota scazuta la purtare decat cei supravegheati de catre parinti. Persoanele in grija carora raman (rude) nu fac fata de cele mai multe ori schimbarilor ce intervin in comportamentul adolescentului, neputand fi un sprijin suficient pentru acestia.
Implicarea elevilor ai caror parinti sunt plecati la munca in strainatate intr-un program de consiliere si de socializare este necesara in vederea ameliorarii problemelor de dezvoltare cu care se confrunta, precum si a integrarii lor scolare si sociale optime. Acestia pot fi astfel ajutati sa inteleaga faptul ca parintii lor sunt plecati, prevenindu-se astfel situatiile de esec scolar, abandon scolar, refugiul in bauturi alcoolice, droguri, implicarea copiilor in activitati ilicite ale bandelor de cartier, instalarea si dezvoltarea unor potentiale tulburari psihice.

Recomandări privind comportamentul tutorelui în grija căruia ramane copilul în ameliorarea efectelor negative provocate de migraţia părinţilor

Uneori copilul este nevoit pentru perioada de timp în care părinții sunt plecați să-și schimbe domiciliul (mutarea în casa unei mătuşi/unchi, altă rudă sau a unui vecin) sau a persoanei de îngrijire presupune adaptarea la un nou set de reguli „ale casei”, adaptare care poate varia de la înţelegere şi cooperare la inacceptare. De asemenea, trebuinţa de a face faţă unor alte tipuri de relaţionare: cu persoana de îngrijire, cu copiii acesteia sau relaţiei dintre persoana de îngrijire şi partenerul său poate constitui un factor de stres pentru copil.
Plecarea unuia sau a ambilor părinţi peste hotarele ţării, în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit, care să le ofere posibilitatea îmbunătăţirii modului de viaţă are consecinţe în mare parte negative asupra copiilor rămaşi acasă.
Totodată plecarea unuia sau a ambilor parinti este însoţită de o serie de riscuri pentru copiii, cm ar fi: riscul abandonului şcolar, incertitudinea performanţele academice ale copiilor. Pe lângă aceasta, ei riscă să devină victime ale violenţei, neglijării și exploatării. O povară pentru aceşti copii o au sarcinile casnice sporite, în special în zonele rurale, şi insuficienţa relaţiilor emoţionale. Efecte negative poate avea, de asemenea, utilizarea ineficientă a remitenţelor primite de la părinți de către copiii, în special de către adolescenți, care riscă să devină consumatori de substanţe nocive, să întreţină relaţii sexuale precoce, să fie atrași în cercuri de influență delicventă.
Pentru evitarea acestor stări negative se recomandă tutorelui, în grija caruia acestia raman următoarele:
 Pentru a avea o relaţie bună cu copilul însă, este important și el „să vă aleagă”. De aceea va trebui să discutaţi împreună cu părinţii și copilul mai multe lucruri. Implicaţi copilul în aceste discuţii, în funcţie de vârsta lui. Cu cât este mai mare, cu atât este mai important să ţineţi cont de părerile lui. Plecarea peste hotare a părinţilor va fi o schimbare radicală în viaţa copilului, ca și în viaţa dvs., dacă veţi deveni tutorele lui. Atunci când omul are mai mult timp pentru a-și imagina schimbarea și când participă la organizarea ei, se acomodează mai ușor. Dumneavoastra veţi discuta multe lucruri cu părinţii lui. Și copilul are nevoie de informaţii practice despre cm va trăi mai departe: unde va locui, ce rol veţi avea dumneavoastra, cât timp veţi fi îngrijitorul lui, ce drepturi și responsabilităţi va avea el în perioada când părinţii sunt plecaţi, ce se va schimba în viaţa lui, cine îl va ajuta cu școala, cine îi va organiza petrecerea de ziua sa de naștere etc.
 Chiar dacă sunteţi rude cu părinţii copilului și vă cunoașteţi bine, staţi de vorbă despre ce se așteaptă ei să faceţi pentru copilul lor și ce sunteţi gata dumneavoastra să vă asumaţi. Dacă nu vă cunoașteţi îndeaproape cu copilul, începeţi prin a vă întâlni pentru a petrece ceva timp împreună. Ar fi bine ca aceste întâlniri să aibă loc cu participarea părinţilor lui.
 Discutaţi cât mai detaliat referitor la sarcinile/obligaţiile pe care se așteaptă părinţii să le îndepliniţi ca îngrijitor.
 Întreţinerea și educaţia copilului vor necesita cheltuieli financiare. Este bine să cădeţi de acord cu părinţii asupra unei sume aproximative de bani pe care o veţi primi de la ei pentru treburile casnice și pentru îngrijirea copilului. Orientaţi-vă la o sumă realistă. Fiţi înţelegător(oare), părinţii nu pot fi siguri când se vor angaja și ce salariu vor primi peste hotare.
 Insistaţi ca, înainte de a pleca peste hotare, părinţii să-i facă un control medical general copilului lor. În acest fel, părinţii vor afla dacă ar putea să se aștepte la probleme de sănătate ale copilului, iar dumneavoastra veţi ști dacă este nevoie să aveţi grijă în mod special de sănătatea lui. Încurajaţi părinţii să facă astfel de investigaţii profilactice și atunci când revin acasă în vacanţă sau ocupaţi-vă dumneavoastra de ele. Este foarte important să vă adresaţi cât mai repede medicului și să nu recurgeţi la metode „casnice” de tratament atunci când aveţi semne de boală sau copilul de care îngrijiţi se simte rău.
 Spuneţi-i copilului mai multe despre dumneavoastra. Ce credeţi că trebuie să știe despre copiii dumneavoastra sau serviciul pe care îl aveţi, despre ce fel de om sunteţi — orice va face relaţia voastră cât mai caldă. Dacă aţi decis că va locui în familia dumneavoastra, povestiţi-i despre tradiţiile și regulile pe care le aveţi. Lăsaţi-l să înţeleagă că veţi fi deschis(ă) la propunerile lui, care îl vor ajuta să se simtă bine în casa dumneavoastra. Pentru copil este important să locuiască într-un mediu care îi este cunoscut și apropiat. El poate să se mute în casa dumneavoastra sau să rămână în casa părinţilor. Copilul mic trebuie să locuiască împreună cu un adult, pe când un adolescent, dacă este destul de matur și poate avea grijă de viaţa sa, ar putea sta singur, iar dumneavoastra să-l vizitaţi regulat. Chiar și așa, ţineţi minte că nu toţi adolescenţii de 16 ani știu cm să facă faţă unor situaţii dificile, cm ar fi: accidentele din gospodărie, îmbolnăvirile, presiunile din partea semenilor de a organiza în casă chefuri, maltratarea din partea altor persoane.
Copiii au nevoie de sprijin atunci când încearcă să înțeleagă de ce trebuie să plece părinții lor pentru aceasta se recomandă părinților să pregătească copiii pentru schimbarea ce urmează a interveni în viața lor, trebuie să le explice copiilor cauzele din care aceștia sunt nevoiți să plece astfel încât aceștia să nu se simtă vinovați pentru că părinții se sacrifică de dragul lor. Este indicat să fie anunțate autoritățile competente de plecarea peste hotare, de persoana care va fi responsabilă de soarta copilului atât timp cât părinții vor lipsi din țară. La fel ar trebui de stabilit împreună cu copilul cine este persoana în grija căreia va rămâne, pentru a se simți în largul său, pentru a se dezvolta și educa pe cât posibil în mod eficient.