Éto restaurant

Un an de éto.

Acum un an deschideam un restaurant care își propunea să exploreze relația dintre gust, memorie și loc.

De atunci, am mers pe teren, am ascultat oameni, am adunat istorii, simboluri și gusturi. Am construit meniuri care au pornit din memorie, cercetare și întâlniri. Am schimbat masa de la intrare de fiecare dată când am schimbat tema. Am învățat, am evoluat, am căutat mai departe.

Am avut privilegiul să împărțim toate acestea cu voi.
Mulțumim celor care ne-au trecut pragul o dată, de zece ori sau de fiecare dată când am început un capitol nou.

Mulțumim echipei care transformă ideile în experiențe și tuturor celor care au făcut parte din povestea éto în acest prim an.

Pe 25 și 26 iunie sărbătorim împreună, alături de Juanlu Fernández și echipa LÚ Cocina y Alma, într-o cină construită în jurul unui dialog între două ape, două teritorii și două moduri de a înțelege memoria prin gust.

Un an mai târziu, suntem recunoscători. Și abia începem.
—
One year of éto.
Thank you for being part of the story. We’re just getting started.

Ultima săptămână cu HORA.

Înainte să devină un meniu, HORA a fost o serie de drumuri.

Locuri în care am ajuns, oameni care ne-au vorbit despre familie, despre sărbători și despre lucrurile care se transmit mai departe.

Imaginile acestea sunt dinaintea serviciului, dinaintea testelor și preparatelor — sunt locurile din care a pornit totul.

Până duminică, HORA mai poate fi descoperit la éto.

—
The final week of HORA.
Before it became a menu, HORA was a series of journeys.

Available at the table until Sunday.
Link in bio.

Producție: Chill the Frank Out
Foto: Andras Gabor /

HORA se apropie de final.
Un meniu construit din întâlniri, drumuri și povești adunate din comunități care ne-au primit la masa lor.

Îl mai găsești la éto până duminică.

Rezervări la link în bio sau [email protected]

—

HORA is coming to an end.
A few more days to find it at the table.
Link in bio.

O rețetă de Paște din Dobrogea. Un chef din Galați. Și un preparat care a rămas în HORA.

Pornind de la gastronomia comunității machidonești și de la mielul umplut — una dintre rețetele centrale ale meselor de sărbătoare — Sorin a construit mai departe ceva al lui. Un preparat care păstrează logica originalului, dar vorbește în limbajul éto.

Ultima minoritate din HORA ajunge la masă.

A Easter recipe from Dobrogea, reinterpreted through the hands of a chef who listened first.
This is what HORA is about.

Cusut. Copt lent. Pregătit pentru mesele mari de Paște.

Miel umplut cu orez și măruntaie — una dintre cele mai importante rețete ale comunității machidonești, păstrată pentru momentele în care familia se adună.

Ultimul capitol din HORA. Bucătăria machidonească vorbește despre comunitate poate mai mult decât orice altceva — despre mâncare așezată în mijlocul mesei, despre rețete care circulă între generații.

Unele întâlniri rămân mai departe prin povești.
Altele, prin gust.
—

Stuffed lamb, slow-roasted and stitched - a recipe kept for the moments that matter most.

Some things are only made once a year. And remembered forever.

„Albastru de Jurilovca” sună aproape ca numele unei fotografii din Delta Dunării.

În HORA, a devenit reinterpretarea lui Sorin Stoica pentru plachia de Dunăre — preparat emblematic al comunităților de pescari lipoveni din Dobrogea.

Numele preparatului vine de la albastrul caselor din Jurilovca, devenit unul dintre simbolurile comunităților lipovenești.

O farfurie inspirată de un loc și de oamenii care îl păstrează viu.

Inspired by the fishermen communities of the Danube Delta. A dish shaped by water, fire and the quiet rhythm of Dobrogea.

În Jurilovca, Turcu Eugenia ne-a arătat cm este o masă lipovenească.

Ne-a vorbit despre gătitul la foc deschis, despre pescuitul în Deltă și ne-a gătit plachie de pește — unul dintre preparatele care se regăsesc cel mai des pe mesele comunității.

Pentru lipoveni, gătitul nu înseamnă doar hrană, ci și timp petrecut împreună, rețete păstrate și gesturi transmise mai departe.

Iar plachia spune bine povestea asta.
O mâncare lentă, în care gustul peștelui se împletește cu dulceața legumelor și aroma focului.

Dacă borșul pescăresc vorbește despre prospețimea peștelui, plachia vorbește despre răbdare.

Despre mesele lungi de duminică.
Despre oameni adunați împreună în jurul aceleiași mese.

HORA arrived in Jurilovca, where we discovered recipes shaped by fire, patience and the slow rhythm of the Danube Delta.

A sense of community expressed through food, music and traditional costume.

Marea se schimbă constant. Și farfuria noastră odată cu ea.

În fiecare meniu avem un preparat dedicat unui mediu viu, aflat într-o continuă transformare. Dacă până acum schimbarea venea din ritmul Grădinii Corbilor, în HORA ea vine dinspre Marea Neagră.

„Tribut către Marea Neagră” se adaptează constant, în funcție de ceea ce marea oferă, ascunde sau transformă. Este un dialog continuu cu un loc aflat în permanentă mișcare.

A dish shaped by the constant movement of the Black Sea. Changing with its seasons and rhythm.

Oul sau găina?

La noi, totul începe cu gălbenușul. Îl acoperim în sare și fân copt, apoi îl lăsăm 3 zile la frigider. Încet, se schimbă — devine mai dens, mai intens.

Gustul începe sărat și se rotunjește în timp, cu mult umami și o dulceață care apare la final.

La final, îl radem peste farfurie.

Piept de pui de fermă, din Curtea de Argeș, gălbenuș maturat în fân și spanac.

Nu e doar despre rezultat. E despre tot ce vine înainte.

Egg or chicken?
It starts with the yolk.

Bucătăria tătarilor din Dobrogea s-a adaptat și a împrumutat din obiceiurile locului în care s-au așezat.

Carnea, făina, iaurtul și menta apar în multe forme, prin tehnici diferite.

În Amzacea, Sorin a învățat să lucreze diferite tipuri de aluat umplut — „cocături”, cm le numesc local.

Apar adesea în perioadele de post: sunt consistente, echilibrate și gândite să susțină o zi întreagă.

În casa copilăriei doamnei Culpedin Arife, gazda noastră, aluatul și umpluturile se pregăteau și se mâncau înainte de răsărit — un proces care ține de ritm, tradiție, familie și comunitate.

Mai mult decât rețete, a fost o lecție despre adaptare. Așa am înțeles mai bine nu doar tehnica, ci și rolul acestor preparate în viața oamenilor.
—
Food that travels and adapts.