Loredana Badileanu - Personal Development & Coaching

*Cel mai citit articol de pe site-ul meu

De ce tot atragem bărbații nepotriviți?

Această nepotrivire vine din necunoașterea și neacceptarea a cine suntem noi, ca femei, astăzi. E ca și cm tu, femeia de azi de 25, 30, 40 de ani vrei să îmbraci rochița de la 5 ani. Nici o șansă, evident. Pentru că nu mai ești din nici un punct de vedere copila de la 5 ani.

Copila de 5 ani a fost într-un fel (sau mai multe) dezamăgită, supărată, furioasă, tristă, neimportantă sau mai-știu-eu-cum în relaționarea cu persoanele de referință din viața ei. Pot fi părinți, bunici, tutori. Unul sau mai mulți au făcut, zis ori s-au comportat într-un fel pe care ea nu-l înțelegea. Și asta s-a așezat undeva în subconștient și a rămas acolo, conducând-o în majoritatea deciziilor personale.

NEVOILE DE SIGURANȚĂ, AFECȚIUNE, APRECIERE, RESPECT SUNT FOARTE IMPORTANTE PENTRU UN COPIL. INDIFERENT CĂ ESTE BĂIAT SAU FATĂ. IAR DACĂ ACEASTE NEVOI NU SUNT SATISFĂCUTE, COPILUL SUFERĂ. SUFERĂ ȘI CĂUTĂ TOATĂ VIAȚA SĂ ȘI LE SATISFACĂ.

Adică noi, adulții, dacă nu ne vindecăm rănile din copilărie, vom continua să acționăm conduși de copiii răniți din noi. De aici vine nepotrivirea.

Bărbatul ales nu e potrivit pentru tine, adulta, pentru că l-a ales copila rănită din tine.

Când nu ți-e bine într-o relație, nu este adultul din tine. Ci este doar copilul care încă suferă. Și caută. Tot ceea ce i-a lipsit. Caută prin adult și experiențele lui, vindecarea.

Nu atragem bărbați nepotriviți pentru că ar fi ei într-un fel sau altul ori pentru că nu ne pricepem la oameni.

Îi atragem pe aceia care ne arată ce mai este de vindecat în noi.

Fată dragă, femeie dragă, lasă văicărelile, frustrările, tristețea, dezamăgirile și tot bablastul emoțional care îți fură zâmbetul și fericirea din ochi. Detașează-te, rupe-te puțin de tine, privește-te asemeni unui observator și vezi care îți sunt lecțiile. Care îți sunt suferințele din sufletul de copilă. Adu acolo alinare și vei vindeca adulta din tine. Apoi, vei atrage iubirea. Zâmbetul fericit. Bucuria. De tine și de viață.

Soluțiile concrete le gasești în articol:

De ce tot atragem bărbații nepotriviți? Exercițiu în 5 pași. ”Când experienţele din copilărie sunt deosebit de dureroase, suntem adesea forţaţi inconştient să recreăm situaţii similare toată viaţa, din impulsul de a le putea stăpani.” – Robin Norwood, …

Cum ar fi ca începând din chiar acest moment să priveşti tot ceea ce se întâmplă în viaţa ta prin perspectiva “este alegerea mea”? Adică “tot ceea ce simt, gândesc şi fac este alegerea mea”? Repetă acum această frază. De câteva ori. Ce simţi?

Eu, când mi-o spun, simt o putere imensă. O libertate totală. Simt ca sunt stăpână pe tot ce înseamnă viaţa mea. Pentru că este numai şi numai alegerea mea! Totul! Eu decid.

Multă vreme am avut tot felul de pretenţii şi aşteptări de la ceilalţi. Şi pe măsura aşteptărilor erau şi dezamăgirile 🙁 . Pentru că era vorba despre o lipsă de implicare şi asumare.

Când delegi altora puterea de a-ţi îndeplini aşteptările, faci, de fapt, alegerea de a-i lăsa pe ei să decidă. Tu nu îţi asumi responsabilitatea. Ci doar stai şi aştepţi. Ca ceilalţi să facă. Este şi asta o alegere. Nu neapărat bună şi nici folositoare.

Dar nimeni nu are voie să te critice şi să te judece, deci eşti liber să faci cm vrei. Doar asumă-ţi. Asumă-ţi că este posibil ca ceilalţi să nu-ţi îndeplinească aşteptările. Şi nu ai ei nici o vină.

Nimeni nu are nici o datorie faţă de nimeni. Indiferent că este vorba despre partener, mamă, tată, copil sau prieten. Asta este o mare eroare cu care creştem. Suntem învăţaţi să nu ne asumăm. Ci să aşteptăm, având pretenţii şi aşteptări în urma “datoriei”. Şi mai mult decât atât, suntem învăţaţi ca şi noi avem datorii faţă de ceilalţi. Iar dacă nu ni le îndeplinim, ne simţim vinovaţi.

Toate acestea sunt nişte erori imense. Repet: nimeni nu are nici o datorie faţă de nimeni. Fiecare îşi trăieşte viaţa prin alegerile pe care le face. Alegeri urmate de decizii. Decizii urmate de fapte, cuvinte, comportamente, acţiuni.

Ştiu că este mai uşor să ai pe cine să dai vina: “era de datoria lui/ei să…”. Greşit! Tu ai proiectat aceasta “datorie”. Tu ai avut aşteptarea să îşi îndeplinească “datoria”.

Uită de ideea de a te baza pe cineva. Indiferent cine este acest “cineva” şi indiferent ce zice societatea sau regulile de morală şi etică. Într-o lume perfectă şi corectă, ai avea dreptate. Doar că lumea este aşa cm este. Totul într-o schimbare continuă. Adaptează-te acestei schimbări şi transformări continue prin a-ţi asuma doar ceea ce ţine numai de tine. Altfel, vei trăi dezamăgire d**a dezamăgire, ajungând într-un război iluzoriu şi fără sens cu tot ceea ce este în jurul tău şi cu tine însuţi, chiar.

Dacă acum eşti trist şi dezamagit – este alegerea ta.

Dacă acum eşti vesel şi plin de viaţă – este alegerea ta.

Dacă acum eşti frustrat şi supărat – este alegerea ta.

Dacă acum râzi şi te bucuri de viaţă – este alegerea ta.

Nimeni în afara ta nu îţi este dator cu nimic.

Tu nu eşti dator nimănui cu nimic.

Spune-ţi chiar acum: “Eu aleg să simt ceea ce simt acum”. Şi dacă imediat vine gândul “Dar X a făcut/zis cutare şi m-a supărat!” aminteşte-ţi că este doar o iluzie şi o lipsă de asumare. Nu ceea ce a făcut/zis X te-a supărat. Tu ai ales să simţi supărare, ca reacţie la ceea ce a făcut/zis X. Tu alegi! Poţi alege să nu te intereseze. Sau să nu îţi pese. Sau să nu te afecteze. Sau să înţelegi de a făcut/zis cutare.

Deci alegeri sunt nenumărate. O poţi face pe oricare. Şi asumându-ţi alegerea, vei simţi putere. Forţă interioară. Forţa ta interioară. Reală. Autentică. Pe care fiecare om o are. Doar că puţini ştim să ne-o asumăm. Sau să ne-o asumăm corect şi sănătos.

“Eu aleg şi stă în puterea mea să schimb oricând şi în orice fel alegerea mea!” – aceasta înseamnă viaţa trăită conştient şi prezent, asumat matur şi adult.

Este alegerea ta. (să citeşti sau să nu citeşti) Cum ar fi ca începând din chiar acest moment să priveşti tot ceea ce se întâmplă în viaţa ta prin perspectiva “este alegerea mea”? Adică “tot ceea ce simt, gândesc şi fac este alegerea mea”? Repetă…