Active For Learning

Nervii cranieni cu funcții oro-faciale joacă un rol esențial în mișcarea și sensibilitatea feței, masticație, vorbire, deglutiție și simțuri precum gustul. Mai jos sunt nervii cranieni implicați în aceste funcții și rolurile lor:

Nervul trigemen (nervul cranian V)
Funcții principale:
Sensibilitatea feței (pielea, mucoasele cavității bucale și nasului).
Mișcarea mușchilor implicați în masticație (mușchiul maseter, temporal, pterigoid lateral și medial).
Diviziuni:
1. Oftalmică (V1): Sensibilitate la nivelul frunții, pleoapei superioare și nasului.
2. Maxilară (V2): Sensibilitate la nivelul buzei superioare, obrazului și palatului.
3. Mandibulară (V3): Sensibilitate la nivelul buzei inferioare, bărbiei și mișcarea mușchilor masticatori.

Nervul facial (nervul cranian VII)
Funcții principale:
Mișcarea mușchilor feței (expresii faciale, închiderea ochilor, zâmbetul).
Stimularea glandelor salivare și lacrimale.
Gustul din cele două treimi anterioare ale limbii.
Tulburări asociate: Paralizia Bell poate afecta mișcările feței și producția de lacrimi/salivă.

Nervul glosofaringian (nervul cranian IX)
Funcții principale:
Gustul din treimea posterioară a limbii.
Sensibilitatea din partea posterioară a limbii, faringelui și urechii medii.
Contribuie la reflexul de înghițire prin activarea mușchilor faringelui.
Controlează glanda parotidă (producția de salivă).
Tulburări asociate: Disfagia (dificultate la înghițire).

Nervul vag (nervul cranian X)
Funcții principale:
Controlează mișcarea mușchilor implicați în vorbire și deglutiție.
Sensibilitate și funcție motorie în laringe, faringe și esofag.
Reglarea funcțiilor autonome (ritmul cardiac, digestia).
Tulburări asociate: Voce răgușită, dificultăți la înghițire.

Nervul hipoglos (nervul cranian XII)
Funcții principale:
Controlează mișcările limbii (masticație, deglutiție și vorbire).
Tulburări asociate: Dificultăți în mișcarea limbii, articularea cuvintelor și înghițire.

Funcții combinate ale nervilor cranieni oro-faciali:

Masticație: Nervul trigemen (V).

Expresii faciale: Nervul facial (VII).

Gust: Nervii facial (VII), glosofaringian (IX) și vag (X).

Deglutiție: Nervii glosofaringian (IX), vag (X) și hipoglos (XII).

Vorbit: Nervii vag (X) și hipoglos (XII).

Despre suptul degetului la copii

● Din punct de vedere psihologic:
"Este un gest reflex, care se diminueaza in timp incepand cu varsta de 6 luni, dar poate dura pana la 6 ani, cand apare dentitia definitiva. Statisticile demonstreaza ca cei mai multi copii (intre 70 si 90%) au acest obicei si vor renunta la el intre 3 si 6 ani.
Copiii renunta in mod natural la acest obicei pana in jurul varstei de 4-5 ani, pe masura ce dezvolta alte modalitati de a se autocalma sau de a face fata anxietatii. Este posibil, totusi, ca ei sa faca apel la gest si mai tarziu, in perioade extrem de stresante sau atunci cand controlul constient este limitat (in timpul somnului). Suptul degetului devine ingrijorator prin faptul ca persoana nu a dezvoltat un mecanism mai adaptativ pentru a se calma sau chiar atunci cand capata o dimensiune stanjenitoare din punct de vedere social," ne atentioneaza psihoterapeutul Anca Samachis.

● Din punct de vedere ortodontic:
Alinierea dintilor
Unul dintre efectele cele mai evidente ale suptului degetului pe termen lung este alinierea necorespunzatoare a dintilor. Forta constanta a suptului provoaca impingerea dintilor de sus inainte si/sau a dintilor de jos inapoi, rezultand ocluzie deschisa – un spatiu intre dintii de sus si cei de jos atunci cand gura este inchisa.

Modificarea formei maxilarului
Suptul degetului pe termen lung provoaca inclusiv deformarea maxilarului. Obiceiul nociv duce la dezvoltarea unui maxilar in forma de ”V”, cunoscut sub numele de ”palat inalt si ingust”.

● Logopedic:
Probleme de vorbire si respiratie.
Cercetari pe tematica au evidentiat faptul ca, in unele cazuri, aparitia unor tulburari de pronuntie sau a unor dificultati de deglutitie a fost consecinta deprinderii gresite a copiilor de a isi suge degetul dincolo de varsta de 2 ani (estimata a fi varsta pana la care este recomandat sa se renunte la acest obicei).

● Osteopatic:
Fara a ne opri exclusiv asupra maxilarului sau mandibulei si avand in vedere organele invecinate si coloana, poate fi gasita cauza principala a malocluziei.
Osteopatul va identifica tensiunile in corp, disfunctiile vertebrale sau a organelor interne, identificand astfel cauza principala(leziunea cheie). Corectand leziunea cheie organismul intra intr-un proces de autoreglare a disfunctiilor. La scurt timp de la incheierea tratamentului ortodontic si chiar d**a un tratament cu o corectie ideala a dintilor, malocluzia poate recidiva si dintii iau o forma si o pozitie incorecta. O astfel de evolutie intr-un cerc vicios poate fi evitata daca de fiecare data vom aborda un organism in crestere ca pe un sistem integrat.
"Atunci cand copilul suge degetul mai multi ani, el incearca sa-si rezolve singur malocluzia. Cu degetul in gura atinge sutura mediana a palatului dur si in felul acesta detensioneaza suturile craniene, care face copilul mai putin agitat."

se manifesta clinic d**a cm urmeaza:
- dureri la nivelul muschilor din zona gatului, a fetei, a articulatiei maxilarului, a umerilor.
- avand in vedere apropierea articulatiei temporomandibulare de ureche, durerea ce tine de articulatie poate fi confundata cu durerea de ureche, dureri de cap (cefalee),
probleme la masticatie si inghitire, dureri la deschiderea gurii sau chiar blocarea maxilarului, zgomote ale maxilarului (cracmente si crepitatii), ameteli, probleme de auz sau tinitus (urechi care tiuie), inflamatie la nivelul fetei.
Orice dezechilibru la nivelul articulatiei temporo-mandibulare poate declansa o serie de afectiuni asupra muschilor si articulatiilor din zona maxilarelor, a capului si a gatului.
In vederea restabilirii unui echilibru ocluzo-articular, se recomanda: tratament de echilibrare psiho-emotionala; purtarea unei gutiere de repoziționare a condililor în articulatie; terapie de realiniere posturala si reducerea contracturilor existente la nivel muscular (eliberarea bazei craniene occipitale, precum și lucrul pe mușchii din zona cervicala/ mobilizarea tesuturilor si structurilor de la nivelul hioidului si a mușchilor gatului/ decompresia articulatiei temporo-mandibulare/ optimizarea miscarilor si legăturilor dintre mandibula si alte oase ale craniului/ detensionarea tonusului muschilor din cavitatea orala).

Masajul logopedic stimulează sistemul muscular și nervos (prin stimulare mecanica: mângâiere, frământare, in zona mușchilor umerilor, gatului, capului, limbii, palatului moale, obrajilor și buzelor), ceea ce este important pentru procesul de dezvoltare a vorbirii motorii. Poate face parte din complexul de recuperare medicală și pedagogică a adulților după accidente vasculare cerebrale, a copiilor, a adolescenților care sunt diagnosticați cu tulburări de vorbire.
Principalele obiective ale masajului logopedic includ activarea și normalizarea vorbirii periferice și a aparatului articulator, întărirea reflexului faringian, stimularea dezvoltării vorbirii și reducerea salivației.

Tonusul muscular redus poate fi cauzat de sindromul Down, rahitism și alte boli care necesită activarea grupelor musculare. Masajul logopedic pentru un tonus diminuat al limbii se realizează prin tehnica clasică, pornind de la față. Se execută tehnici de strângere, frecare, la final se folosesc atingerea și furnicarea. O caracteristică a procedurii va fi forța crescândă a presiunii. O atenție deosebită se acordă mușchilor buzelor: fiecare buză este masată separat, pliurile nazolabiale sunt atent masate.

Masajul pentru tonusul muscular crescut: Creșterea excitației musculare datorită hipoxiei, leziunilor la naștere, este oprită printr-o tehnică de masaj relaxant.
Masajul logopedic pentru un tonus crescut al limbii începe în zona gatului, umerilor, apoi pe față, limbă și buze. Pentru a relaxa limba, se realizează un ușor masaj al gâtului, cu capul rotit la stânga și la dreapta, în sens invers al acelor de ceasornic și în sensul acelor de ceasornic. Masajul se efectuează cu mișcări ușoare de presare, netezire. O serie de tehnici de netezire se realizează în zonele frunții, obrajilor, ochilor, bărbiei, cu o tranziție către zona gât-claviculă și revenirea la față.
Un masaj de logopedie relaxant implică formarea mușchilor limbii folosind balansarea în sus și în jos, la stânga și la dreapta, mângâind lin și marginile și centrul limbii. Direcția de mișcare de-a lungul limbii este de la vârf către rădăcina. La sfârșitul sesiunii, limba este trasă înainte și se efectuează mișcări laterale.

Masajul terapeutic logopedic de acupresiune se realizează în funcție de obiectivele urmărite (de exemplu, normalizarea mușchilor articulatori sau a tensiunii musculare a aparatului vocal). Masajul punctelor simetrice se realizează simultan și în perechi, se lucrează puncte de acțiune locale și generale.

https://vit-vladimir.ru/ro/massazh-dlya-rebenka-s-zaderzhkoi-rechevogo-razvitiya-kak-pravilno/
Sursa foto: Pinterest