S.T.U.P. Squat B.

Să luăm aminte, că repede uităm totul despre români și România:

Irlandezul Peter Hurley, cunoscut promotor al satului românesc și al valorilor autentice țărănești, a susținut la Vaslui o conferință intitulată „Tradiție și modernitate, istorie și prezent pentru tânărul contemporan”, informează Episcopia Hușilor.

În cadrul evenimentului, Hurley le-a vorbit tinerilor despre ceea ce înseamnă să fii român și despre admirația pe care o poartă satului românesc și culturii țărănești tradiționale.

El i-a îndemnat pe tineri să nu se lepede de propria identitate, așa cm a făcut-o poporul irlandez, care și-a părăsit limba.

Hurley afirmă că românismul este definit de cinci piloni: limba română, credința, pământul, cultura tradițională și jertfa.

„Rețeta voastră, ceea ce vă face pe voi să fiți diferiți, unici și prețioși, este foarte simplă, sunt cinci cuvinte:

Primul cuvânt este limba română. Fiecare neam, fiecare popor poate să spună: noi avem limba cutare, în afară de Irlanda. În Irlanda 0.3% din populație mai vorbește irlandeză.

Nimeni nu poate să îți fure identitatea, dar tu singur poți să o arunci la coșul de gunoi. Acest lucru e foarte important! Vă spun din experiența irlandezilor. Noi am aruncat, acum 150 de ani, limba noastră străveche, la coșul de gunoi, pentru că am fost „educați” să înțelegem că a fost ceva absolut nefolositor. Am fost învățați că nu poți să te duci în lume să prosperi cu limba irlandeză, căci astfel ești un țăran irlandez nefolositor, un lucru de sfidat. Noi am fost, primii, sclavii Europei”, a spus el.

Cineva mi-a zis la un moment dat: „În fiecare limbă pe care o cunoști ești un alt om”. Eu cred că așa este! Construiești gândurile tale în funcție de vibrația sunetelor.

Limbii română este o limbă latină, dar nu numai o limbă latină. De când am început să citesc despre România, în 1994, am citit că ea este cea mai aproape de limba latină în Europa. Pot să îmi imaginez un munte al limbilor, și pe acest munte este un râu care se numește „râul limbilor latine”. Româna este acolo unde izvorăște limba latină, mai sus. Este o limbă atât de frumoasă! Eminescu o folosește cel mai tare.

Când citesc cuvintele rugăciunii în limba română eu cred că au putere și rezonanță. În cuvintele din limba română, sunetul și sensul profund sunt foarte, foarte aproape”.

Peter Harley crede că România are vocația de a fi legătura dintre Răsărit și Apus:

„Al doilea cuvânt este credința. Credința în Dumnezeu este foarte puternică. Sunteți singurul popor ortodox latin din lume. Asta vă pune într-o poziție de balama între tot ce este în Est și tot ce este în Vest”.

Pentru el, pământul se identifică cu tradiția:

„Al treilea este pământul. Limba, credința și pământul, mai ales Carpații. Carpații sunt coloana vertebrală a poporului român. Stați la fel de confortabil pe partea estică și sudică precum pe partea vestică. Carpații nu au fost niciodată un zid de apărare, ci un copac în care ați urcat în orice moment de primejdie. Pământ cm găsești în România, nu există în Europa. Din acest pământ atât de fertil și de roditor a izvorât o cultură tradițională, autentică bineînțeles. A izvorât și a crescut o cultură tradițională atât de complexă și de frumoasă, atât de plină de valori! Prof. dr. Ion Bucur, fostul director al Muzeului Astra din Sibiu, vorbește despre țăranii din România ca despre o aristocrație a țăranilor Europei. Și cred că așa este!

Eu nu cred să fi fost cultura tradițională irlandeză atât de frumoasă cm este cultura tradițională românească, chiar și astăzi, când este foarte încercată această cultură.

Cultura tradițională este al patrulea cuvânt, Este vorba despre această tradiție vie, această cultură tradițională vie, care încă se găsește în această parte a Europei. Cum a zis Lucian Blaga, această cultură tradițională, pe care o găsim astăzi în România, este o verigă actuală a unui lanț continuu. La noi, în Vestul Europei, lanțul s-a rupt deja”, a explicat el.

Peter Hurley a încheiat astfel:

„A cincea trăsătură care vă definește, care, probabil, este și cea mai dureroasă, este jertfa. Această jertfă este continuă, aparent interminabilă. Pentru mine, a fi român nu este un pașaport sau un loc, ci seamănă mai mult cu o vocație, a fi român înseamnă a avea o vocație. A fi român nu înseamnă drepturi. Aproape niciodată nu a însemnat drepturi, din păcate, dar înseamnă responsabilitate. A fi român înseamnă o responsabilitate asumată, o cruce pe care să o iei, dar nu în sensul negativ, ci în sensul pozitiv al conceptului.

Acestea sunt cele 5 trăsături pe care cred că le-am cristalizat foarte pe scurt. Pot fi pentru noi un fel de busolă când ne gândim ce înseamnă a fi român. Nu înseamnă o clădire, un imn național, un război sau o victorie și nici un templu, ci este această construcție spirituală, o combinație între limbă, credință, locul (pământul), tradițiile vii și această cămașă albă a jertfei pe care ați purtat-o pe parcursul a sute de ani”.

Peter Hurley - irlandezul din România

Pe vremuri, când era lupul cățel, marile companii comiteau abuzuri fără teama de a fi demascate. Comit și acum, în epoca Social Media, dar cu teamă. Munca grea o făceau adesea fraierii, numiți convențional candidați, care sperau să devină angajați. Se scotea la concurs un loc de muncă, se cereau un CV ca să nu bată la ochi și-o probă, așa-i ziceau, una cât toate zilele, în care să-ți dovedești competențele. Te speteai la proba aia de neam prost, umpleai pagini întregi fără folos și o trimiteai sigur-sigur că ai prins postul și pe Dumnezeu de picioare. Treceau zilele, săptămânile, nu te căuta nici dracu’ și nu înțelegeai de ce, că tu ai fost ireproșabil. Era țeapă, firește, dar tu nu știai. Credeai c-ai pierdut și habar n-aveai de ce.

Cam așa i s-a întâmplat junelui Musetti în seara asta. Italianul s-a prezentat la prima semifinală de Grand Slam din viața lui cu lecțiile bine făcute. Probabil că știa și ce alergii are nenea Nole, la ce ore îl apucă pandaliile, ba pregătise italianul și-un plan B, intitulat sugestiv „modalități prin care să-l determin pe sârb să lovească un copil de mingi ca să fie descalificat”. Teoretic, Lorenzo de Toscana n-a lăsat nimic la voia întâmplării. Ba s-a și depășit pe sine însuși în multe momente, lăsând amintire britanicilor niște passing shot-uri care vor prinde generice.

Musetti a jucat inteligent și, cinste lui, a arătat că-i mai dotat tehnic decât impostorii ‘nalți ca brazii care doar să strâmbe mingea la serviciu știu, în rest sunt tămâie. Chiar și așa, nu a fost de ajuns nici măcar de-un set în fața lui Djokovic. Și e dezamăgitor să te duci acasă cu buzunarele goale, deși ai făcut mai multe decât faci de obicei. Să pui capu-n pernă și să realizezi c-ar fi trebuit realmente să fii altcineva ca să-i strici un pic apele lui Nole.

Cu sârbul știm prea bine povestea. Omul te căpăcește fără să înțelegi ce te-a lovit, apoi se accidentează la mână și te mai căpăcește o dată, ca să-ți rezervi și o vizită la psiholog. S-ar accidenta Nole și la picior ca să-ți mai servească o bătută și o depresie full-time, dar există limita asta de cel mai bun din trei seturi.

Partea bună e că și noi, cronicari ori suporteri, suntem tot mai greu de păcălit. Nu mai plecăm după fentele sârbului, care lasă impresia că e jumătate mort pentru ca apoi să învie și să înnopteze cu trofeele în pat la dânsul. La start de Wimbledon, Djokovic le-a lăsat câte un set, drept suvenir, micuților Jacob Fearnley și Alexei Popyrin. Neinițiații în djokoveală învățau să cânte prohodul. Că nu-i Nole în formă, că-i cam gata cu el, că câr, că mâr. Ei bine, sârbul prinde din nou ultima duminică pe iarba londoneză. Ca de obicei, ca să fim drepți.

Ba mai mult decât atât, Nole se duce să se tragă de urechi cu Alcaraz sănătos și cu încrederea țeapănă. Serviciul funcționează, voleul e la locul lui, iar genunchii nu mai au fițe și momentan ascultă. Sigur că, măcar pentru modul în care l-a dezintegrat pe tovarășul Medvedev, Carlitos pornește ca favorit în finală. Dar nu ne lăsăm păcăliți nici de data asta, rămânem vigilenți. Un copil minune în față și un public ostil în spate par dezavantaje doar din fotoliu. Dacă există un supraom care să transforme totul în favoarea lui, acela e Djokovic.

➜ Cronică de Ionut Axinescu

➜ Cronicile de la Wimbledon îți sunt oferite de Porsche.

➜ Ambele cronici ale semifinalelor masculine de la Wimbledon se citesc integral pe site: https://cronici.ro/carlos-alcaraz-daniil-medvedev-6-7-6-3-6-4-6-4/