ANVR

Conducerea Asociatiei Nationale a Veteranilor de Razboi anunta cu durere trecerea la cele vesnice a locotenent-colonelului în retragere Ilie Ciocan, veteran de razboi, participant in cel de-Al Doilea Război Mondial și unul dintre cei mai longevivi români stins din viață cu doar o zi înainte de a împlini 113 ani ( 27.05.2026).
Ilie Ciocan s-a născut în satul Cremenari, Galicea, Județul Vâlcea, România la 28 mai 1913, din părinții Tudor Ilie Ciocan (1873–1919), și Ioana (1875–1925), amândoi agricultori.
A luptat patru ani pe front, parcurgând drumurile grele ale războiului de la Odessa și Cotul Donului până în Ungaria și Cehoslovacia. O viață trăită cu modestie, demnitate și credință.
„Am fost încorporat în anul 1935 la Regimentul 6 Artilerie Piteşti. Am stat patru ani pe front, ca servant la tun, dar niciodată n-am omorât pe nimeni”, spunea veteranul Ilie Ciocan, omul care a văzut războiul cu ochii lui și a purtat toată viața amintirea camarazilor rămași pe câmpul de luptă.
Fost membru A.N.V.R Filiala Valcea, dincolo de uniformă, a rămas un om simplu, care, trecut de 100 de ani, citea încă Biblia și ziarele fără ochelari și își amintea cu emoție de calul care i-a salvat viața de mai multe ori în timpul războiului.
A fost considerat cel mai în vârstă bărbat din Europa și cel mai vârstnic veteran de război al celui de-Al Doilea Război Mondial. Viața sa a fost o lecție de modestie, curaj, credință și dragoste de țară.
„Astăzi, Armata României își pleacă fruntea în semn de respect în fața unui destin care a traversat un veac și a rămas până la capăt o lecție despre curaj, rezistență și dragoste de țară”, a transmis Armata Română.
Suntem alături de familia indoliata şi transmitem sincere condoleanţe şi întreaga noastră compasiune familiei, rudelor şi camarazilor veterani de război.
Bunul Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
CONDUCEREA A.N.V.R

MESAJUL ASOCIATIEI NATIONALE A VETERANILOR DE RAZBOI CU PRILEJUL SARBATORIRII ZILEI EROILOR - 21 MAI 2026

Ziua Eroilor este o sărbătoare naţională a poporului român, marcată în memoria celor căzuţi de-a lungul veacurilor pe câmpurile de luptă, pentru credinţă, libertate, dreptate şi pentru apărarea ţării şi întregirea neamului.
Ziua Eroilor este celebrată de Ziua Înălţării Domnului, mare sărbătoare creştină, care marchează înălţarea la cer a lui Iisus Hristos, la 40 de zile după Înviere, respectiv la 21 Mai anul acesta.
În semn de recunoştinţă pentru sacrificiul suprem al ostaşilor căzuţi la datorie în timpul Primului Război Mondial, Tratatul de la Versailles, semnat de fostele ţări beligerante, în 1919, prevedea, printre altele, obligativitatea întreţinerii mormintelor ostaşilor îngropaţi pe teritoriile statelor respective, precum şi a operelor comemorative de război dedicate acestora
În România, care a pierdut în prima mare conflagraţie a secolului al XX-lea aproape un milion de militari şi civili, prevederile Tratatului de la Versailles s-au concretizat prin Decretul-lege nr. 1693/4 mai 1920, care a stabilit ca Ziua Eroilor să fie sărbătorită cu prilejul Zilei Înălţării Domnului Iisus Hristos, dată decretată sărbătoare naţională a poporului român. Ţara noastră a devenit, astfel, primul stat care i-a asimilat pe eroii străini celor naţionali.
În anul 1948, având în vedere noua conjunctură politică, prin Decretul nr. 71/1948, Ziua Eroilor a fost stabilită pe data de 9 mai, abrogându-se, astfel, prevederile anterioare. Ulterior, prin Decretul nr. 117/1975 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război, s-a menţinut prevederea potrivit căreia Ziua Eroilor era celebrată la 9 mai, cu prilejul Zilei Independenţei de Stat a României şi a Victoriei asupra Fascismului.
După 1990, ca urmare a demersurilor Ministerului Apărării Naţionale, Ziua Eroilor nu s-a mai sărbătorit la 9 mai, ci de Ziua Înălţării Domnului. Prin Legea nr. 48/1995, se proclama Ziua Eroilor, sărbătoare naţională a poporului român, cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paşti - Ziua Înălţării Domnului Iisus Hristos.
Legea 379 din 2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război a instituit (art. 39) "Ziua Eroilor, sărbătoare naţională a poporului român în cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paşti, sărbătoarea Înălţării Domnului Isus Hristos, potrivit tradiţiei româneşti".
În această zi, potivit legii, "Ministerul Apărării Naţionale, prin unităţile, instituţiile de învăţământ, cercurile şi bibliotecile militare va organiza simpozioane, întâlniri cu istorici şi veterani de război, comemorări la cimitire, mausolee şi monumente comemorative de război, expoziţii de carte", Ministerul Educaţiei desfăşoară în instituţiile de învăţământ programe dedicate acestei zile, precum "întâlniri cu veteranii de război, spectacole omagiale", iar autorităţile administraţiei publice locale "vor organiza expoziţii şi programe speciale".
Biserica noastră se roagă la fiecare Sfântă Liturghie pentru toți ostașii și luptătorii români din toate timpurile și din toate locurile care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre și închisori pentru întregirea neamului, pentru libertatea și demnitatea poporului român. Pomenirea eroilor la sfintele slujbe ale Bisericii este expresia cea mai profundă a cultivării legăturii de iubire fraternă față de aceștia, semnul recunoașterii demnității lor și al respectului pentru ei.
Pomenirea din neam în neam a celor care s-au jertfit pentru apărarea poporului și a patriei este o adevărată cultură a sufletului românesc care crede, simte și mărturisește că iubirea este mai mare decât moartea.
Apartenența la un neam cu o istorie atât de bogată ca a noastră aduce cu sine numeroase obligații printre care cea mai importantă este, de departe, cultivarea și păstrarea vie, intactă a memoriilor și tradițiilor românești.
,,Eroi au fost, eroi sînt încă / Și-or fi în neamul românesc” răsună vorba unui cântec din ce în ce mai puțin pus în fața conștiinței tinerilor, însă el tună în inima și în mintea tuturor celor care, în fața jertfei, se opresc și se cutremură, chiar dacă din ce în ce mai rar. Eroii au fost mereu în istoria neamului nostru românesc, căci nu cred să mai fie pe fața pământului un popor a cărui istorie să se asemene cu cea a noastră, căci trecutul neamului românesc este o îngemănare de lacrimi și durere, de glas de rugăciune și fum de tămâie spre pomenire, de nădejde și așteptare.
Oricât am căuta să înțelegem noi, cei de astăzi, care ne bucurăm de libertate, nu vom putea, căci eroii care au fost sunt pilde ale viețuirii și dăinuirii, iar eroii care sunt, sunt tăcuți, smeriți, dar se fac pietre de temelie pentru viitor. Dacă după vremi mulți și-au plecat frunțile făcându-se țărână din țărâna strămoșilor lor, nicicând n-au fost uitați.
La Mărăști, Mărășești, Oituz, în Munții Tatra..., au fost din cei care ne-au arătat că urmașii nu sunt mai prejos de înaintași. De multe ori însă se ridică voci care exprimă o grea și inexplicabilă întrebare: Pentru cine mai sunt importanți eroii? Răspunsul nu poate fi decât unul singur: Pentru fiecare dintre noi, căci ei sunt cei care au pierit pentru ca noi să trăim sub tricolor, ei sunt cei care au tăcut pentru ca noi să putem vorbi românește, ei sunt cei care au intrat în istorie pentru ca noi să avem istorie.
Marele ziarist Constantin Bacalbașa scria într-un articol din 1927 intitulat ,,Înălțimea sufletească a morților eroici”: ”În vremea marelui război, neamul românesc s-a înălțat din jertfa sutelor de mii de vieți. În fața celor mai spăimântătoare unelte omorâtoare, soldații României au mers cu piepturile descoperite; dacă n-aveau căști de oțel sau pavăze care să-i acopere, în schimb aveau armătura dinăuntru, oțelul sufletesc care i-a dus la glorie prin moarte. ( ) De aceea avem ”ZIUA EROILOR”. Aceasta va trebui să fie marea noastră sărbătoare națională. Aceasta va trebui să fie și să rămâie ZIUA SFÂNTĂ, răsplata meritată pentru cei care au căzut, îndemnul înălțător pentru cei care au rămas. Eroii au căzut pentru patrie, aceștia sunt stăpânii sufletelor noastre, în fața mormintelor glorioase viața se vede mică în fața morții.”
Uniformele, adică Armata Țării, au apărat țara și acestea au avut credința dăinuirii ei fără sfârșit, cei căzuți pe câmpurile de onoare au sfințit-o și noi, urmașii, avem datoria de a-i cinsti pe acești sfinți, deoarece ,,patria devine eternă prin cultul eroilor”, așa cm spunea mare nostru istoric Nicolae Iorga.
Și dacă vrem ca jertfa lor să nu fi fost în zadar ar trebui să avem în vedere faptul că Eroii vin din trecut. Ei nu sunt numai ai Asociației Naționale a Veteranilor de Razboi, ai Armatei sau ai Ministerului de Interne. Eroii sunt ai națiunii române și fiecare dintre noi, indiferent de rang sau poziție socială, are datoria morală față de ei. Fiecare dintre noi și toate instituțiile statului român sa se inchine etern in memoria lor.

PRESEDINTELE ASOCIATIEI NATIONALE
A VETERANILOR DE RAZBOI
General de brigada(rtr) I O N D A N I L A

Șeful Statului Major al Apărării / Romanian Chief of Defence

I-am cunoscut. Le-am strâns mâna și am ascultat poveștile lor, spuse simplu, fără dorința de a impresiona. În spatele acelor cuvinte stă însă o istorie pe care noi o trăim astăzi fără să o mai simțim la fel de apăsător.
Astăzi, de Ziua Veteranilor de Război, ne oprim și ne uităm cu mai multă atenție la ceea ce ne-au lăsat. Nu doar o victorie sau pagini de manual, ci un mod de a înțelege datoria, camaraderia și curajul.
În România mai sunt în viață doar 288 de veterani și opt văduve de război. O realitate care ne obligă să fim mai prezenți, mai atenți, mai recunoscători. Pentru că, odată cu fiecare dintre ei, pleacă o parte din istoria pe care nu o vom mai putea întreba nimic.
Pentru militarii de astăzi, exemplul lor nu este abstract. Este reperul după care ne măsurăm, în fiecare zi, felul în care ne facem datoria.
Vă mulțumesc pentru ceea ce ați făcut și pentru ceea ce continuați să însemnați pentru noi.
Sacrificiul impune respect!