Honorius Circa

Digitalizarea instrumentelor de supraveghere a pietelor financiare este una din principalele priorități ale managementului Autoritatea de Supraveghere Financiară .

ASF începe achiziția unui program informatic de supraveghere a activității pieței de capital • Newsweek România ASF demarează achiziția unui program informatic pentru supravegherea activității de tranzacționare pe piața locală de capital.

O clădire din Istanbul este atât de veche încât a prins toate imperiile care au stăpânit acest oraș. Nu este doar o simplă construcție — este o veritabilă capsulă a timpului, în care istoria s-a așezat strat peste strat, de-a lungul secolelor.

• De la Roma la prezent, într-un singur zid
La baza clădirii se pot observa elemente tipice Imperiului Roman: ziduri groase din piatră și coloane masive, care amintesc de epoca în care orașul purta numele de Byzantion și era parte a vastului imperiu al Romei.

• Urme bizantine peste ruinele romane
Imediat deasupra se ridică structuri cu arcade elegante și detalii specifice arhitecturii bizantine. Aceste elemente au fost adăugate în perioada în care orașul devenise Constantinopol, capitala Imperiului Bizantin și unul dintre cele mai importante centre ale lumii creștine medievale.

• Influența otomană prinde contur
Pe următorul nivel, zidăria și stilul devin mai funcționale, reflectând perioada otomană, când orașul a fost cucerit de turci în 1453 și transformat în Istanbul. În acest strat se simte adaptarea la noile cerințe ale unei societăți islamice și comerciale.

• Viață modernă pe ruine antice
În mod surprinzător, clădirea nu este abandonată. Deasupra tuturor acestor straturi istorice, există încă locuințe moderne în care oamenii trăiesc astăzi, fără să realizeze, poate, că sub picioarele lor se află peste 2.000 de ani de istorie.

• O lecție vie de civilizație
Istanbulul este unul dintre puținele locuri din lume unde trecutul nu e doar păstrat în muzee — ci este încorporat, la propriu, în viața de zi cu zi.

LECȚIA DE ISTORIE prezentată de profesorul Viorel Guțu - 17 iunie: Atacul de noapte de la Târgoviște.
În noaptea de 16 spre 17 iunie 1462, a avut loc celebrul „atac de noapte de la Târgoviște” a armatei condusă de Vlad Țepeș, domnul Țării Românești, împotriva impresionantei armate otomane condusă de sultanul Mehmed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului. Conflictul dintre cei doi a pornit inițial de la refuzul lui Vlad Țepeș de a plăti tribut otomanilor, dar mai ales datorită faptului că Vlad a trecut în Bulgaria și a tras în țeapă o mulțime de turci ce apărau raialele turcești de pe Dunăre. Astfel, în primăvara anului 1462 sultanul s-a îndreptat spre Valahia pentru a pedepsi cutezanța voievodului român, care lipsit de sprijin extern în fața primejdiei ce-i amenința țara, a recurs la tactica folosită în asemenea împrejurări, adică a dat poruncă să fie pustiit tot în calea invadatorilor, pentru ca aceștia să fie lipsiți de mijloacele de aprovizionare. De asemenea, Țepeș i-a adunat sub steagurile sale pe toți bărbații apți de luptă, însă în vreme ce oastea sa număra puțin peste la 25.000 de oameni, efectivele turcești urcau până la 150.000 de luptători. După ce grosul oștirii turcești a trecut Dunărea pe la Turnu Măgurele, iar oștenii lui Țepeș nu a reușit să-i oprească pe turci în apropierea fluviului, voievodul i-a lăsat pe otomani să înainteze prin țara pustiită, lovind însă prin surprindere detașamentele care se depărtau de tabără în căutare de hrană și apă. Fiind conștient de superioritatea zdrobitoare a inamicului, voievodul român a aplicat tactica hărțuielii continue, atacând cu grupuri mici de călăreți, grupuri care apoi se retrăgeau în pădurile din apropiere. În această atmosferă tensionată, în care oștile turcești flămânde înaintau prin țara pustiită, a avut loc cea mai mare lovitură a lui Vlad Țepeș și anume atacul de noapte din noaptea de 16 spre 17 iunie 1462, atac menit să demoralizeze și mai mult oastea otomană. Vlad Țepeș a ales momentul atacului cu multă iscusință, deoarece după un marș istovitor de 10-12 zile printr-o țară pustiită, oastea turcească era demoralizată și numai ambiția sultanului care voia să ajungă la cetatea de scaun, a făcut să înainteze până în apropierea Târgoviștei. Înaintea atacului, ostașii lui Vlad Țepeș s-au îmbrăcat în straie otomane pentru a spori și mai mult confuzia în tabăra inamică, iar acest lucru i-a reușit din plin deoarece în confuzia creată otomanii au început să se măcelărească rapid între ei. Atacul a început la trei ore după apusul soarelui și a durat până la patru dimineața, provocând mari pierderi în tabăra otomană. Vlad însuși a dorit să atace cortul sultanului, dar l-a confundat cu cortul celor doi mari viziri, Ishak Pașa și Mahmud Pașa și numai lupta disperată a ienicerilor de pază de sub comanda lui Mihaloğlu Ali Bey a făcut ca sultanul să nu fie ucis. După unele izvoare în acest atac au fost ucişi peste 30.000-35.000 de turci, românii având un număr foarte mic de victime, în jur de 200 de ostași și tot cam atâția răniți. În dimineața următoare atacului, Mahomed al II-lea a constatat cu groază marile pierderi suferite de ai săi şi prin urmare a poruncit retragerea armatei sale peste Dunăre. Însă în timpul retragerii precipitate, turcii au fost loviți permanent de oștile române, sultanul însăși asistând la un spectacol care a băgat și mai mult groaza în oștile sale. Astfel, pe drumul de întoarcere oștile turcești au trecut pe lângă o pădure de țepi în care atârnau o mulțime de turci uciși în timpul bătăliei, această priveliște adâncind și mai mult groaza în rândurile armatei otomane.

Provocări pe piața de capital

Live Profit TV Live Profit TV