Crafting Minds

Sâmbătă, la Zoom-ul din comunitatea mea de Alumni, am vorbit despre ceva ce mi se pare esențial în perioada asta:

Relația dintre sistemul nervos și mediu.

Atunci când mediul devine instabil financiar, social, politic - nu rămâne doar „în exterior”.

Apasă pe siguranță, pe control, pe capacitatea noastră de a rămâne centrați, pe mecanismele de coping.

Și în punctul ăsta, sistemul nervos nu stă pe loc, ci se schimbă.

Iar direcția schimbării face toată diferența.

👉 fie crești capacitatea și folosești presiunea ca propulsie. Expandezi sistemul nervos și dezvolți noi moduri de a fi, a face, a avea. Te expandezi pe tine și ce e posibil.

👉 fie te contracți și te întorci la moduri vechi de a fi. Strângi cureaua, te micșorezi, amâni, aștepți să vezi “ce se întâmplă”. Sau tragi mai tare, pui mai mult efort, intri în overdrive, intri în supraviețuire.

Criza în sine nu creează limite, dar le expune.

Îți arată cât poți duce, câtă incertitudine poți tolera, cât de stabil(ă) ești în tine când exteriorul se mișcă.

Și aici apare alegerea, locul unde ai cu adevărat putere:

Pe ce parte a ecuației te plasezi?

👉 vezi incertitudinea ca pericol;
👉 sau ca spațiu de creștere.

👉 te închizi;
👉 sau îți crești capacitatea.

Pentru că incertitudinea poate fi propulsie, dar doar dacă ai structura internă care să o susțină.

Altfel devine copleșitoare.

Identity Leap Intensive nu e despre obiective.

E despre cine devii în astfel de momente.

Despre a-ți crește capacitatea astfel încât:

🔹să nu te mai contractezi când viața apasă;
🔹să navighezi abil;
🔹să poți rămâne deschis(ă), prezent(ă), în mișcare.

Viața nu devine mai simplă, însă noi putem deveni mai capabili. Am văzut asta și în pandemie, și când a început războiul din Ucraina - și în crize individuale de atâtea și atâtea ori. La fel și acum. Putem crește din și prin asta.

📍Cum? explorăm la Crush It 2 – Identity Leap Intensive.

Pregătesc 7 switch-uri de sistem nervos care vor face toată diferența în perioada asta și oriunde e loc de salt.

🗓️ 28 martie, orele 10:00-16:30, online. Link în comentarii.

”Am vrut și eu să vin la workshop-ul tău de luni dar mi-a fost rușine.”

Asta mi-a spus cineva zilele trecute.

”Cum adică ți-a fost rușine? De ce?”

”Păi cm să apar eu așa, acolo?”

”Cum adică cm să apari. Pur și simplu. Te înscrii și apeși un link.”

M-am întristat căci mi-ar fi plăcut să fie acolo.

Și m-a făcut să mă întreb oare ce ratăm fiecare pentru că ne simțim inadecvat? Poate pentru că ne e frică? Sau pur și simplu ne gândim “nu e de mine”?

Și în câte din aceste experiențe am descoperi că suntem mai în elementul nostru decât credem? Ca ne deschid noi drumuri? Ca accesează în noi alte locuri și emoții?

Nu știu.

Oricum ar fi, ce vreau să vă spun despre cursurile mele e așa: oameni buni, dacă vă vorbesc, veniți!

Nu există cerințe de un anumit nivel de studii sau profesie.

Nu sunt doar pentru cei ce vor să devină coachi sau pentru companii.

E adevărat că cel mai adesea sunt atrași antreprenorii, soloprenorii, oamenii din corporații, profesioniștii în domenii liberale sau vindecătorii – sub orice formă – însă dincolo de asta, ce contează e spiritul și deschiderea minții, nu acoladele.

Cel mai tânăr absolvent al meu (și vorbim de cursuri intensive – NLP Practitioner) avea 11 ani când a trecut prin curs. Ca un om mare, cu toate segmentele parcurse, test predat, tot ce trebuie. Acum participă la proiecte cu NASA.

Cel mai în vârstă – undeva la 70+.

Am avut adolescenți de 17 ani cărora nu le plăcea neapărat școala care au zbârnâit.

Oameni în tranziții profesionale, oameni care nu știau pe unde sunt în viețile lor.

Lucrez cu oameni, nu cu profesii, nu cu titluri, și nici cu statut.

De asta, unul dintre primele lucruri pe care le stabilim e că ne tutuim. Nu există ”dumneavostră” în Crafting Minds. Oricine ai fi.

Mă străduiesc să creez un mediu cât mai incluziv.

Lucrez cu grupuri restrânse și mă străduiesc să acord atenție în mod echitabil pe intenții, dorințe, obiective – fiecărei persoane prezente.

Iar informația în sine e atât de practică și la obiect încât unul dintre primele lucruri pe care le aud de fiecare dată e: ”de ce n-am învățat asta la școală?!”