Georgescu Muscel

Internet

imagini virtuale culese de pe net
cu râuri confluente şi locuri de popas
în mine au rămas să se-odihnească vulturi
ori geografie ruptă din cele patru vanturi
când întâlnesc prieteni privirile-mi suspină
îmi pare că mai aprig urc trepte în lumină
români de dincolo de prut
om cu femeie car şi plug
câmpul arat şi tot norocul lor
surâsul fetei lor fecioare revarsă primăvară pe ogor.

Baden / Decembrie 2011

Lege si rost

Olteanul, spune gluma, de nu are ce face,
el hainele-și dezbracă și-apoi și le păzește…
Eu, treabă când nu am, ascult cu luareaminte
călătoria sângelui ce nu mai contenește…
sau urmăresc, pe gânduri, cm arșița din palme
se suie a mirare-n obraji si în urechi…
O, ce cu rost e să primești de la Stăpânul ploii
îndemnul ca grădina-n blâdețe s-o croiești !
Se face timpu-adesea o toamnă de cuvinte
când seceri amintiri și faci baloți de fraze…
E-un risc la orice pas, de-nfigi adânc securea,
metafora-copac putând să cadă-aiurea.
De-atâtea veverițe roșii la un loc
s-ar prea putea pădurea uscată să ia foc…
Firule-zefir, tot mă-ntreb și tot mă mir
de lunecușul de cuvânt de la mine din gând,
dar și de-o barieră ce-adună din laturi
doine, peisaje, lacrimi…
Sunt rosturi și legi ce nu le dezlegi –
e-o porție de bine de la Domnu-n dar,
deși e primavara și încă mai ninge
în postața mea din calendar…
Nisipul de pe prund fiind, din marginea cărării,
mă știu cândva ca rupt din stânci –
metereze de munți la taifas cu norii.

Baden / Martie 2013

Filologică

Mi-e frig, mi-e dor, mi-e sete...
Mi-e verde de atâta frunză;
Mi-e gri de-atâta ploaie;
Mi-e roșu-aprins după albastru dens;
Mi-e tare-acum după atunci;
Mi-e floare de cireș după iubirea ta de fată;
Mi-e umbră în priviri după tristețea ta;
Mi-e Luchian după un vas cu albăstrele
Și mi-e Chopin după un vals cu pas devreme.
Mi-e-acasă după glasul mamei;
Mi-e-a trestie și-a salcie în luncă...
Mi-e primăvară când mă chemi cu zâmbet;
Mi-e dimineață-n suflet când trec copii la școală;
Mi-e fluture-ntre gene când mă privești furiș;
Mi-e un careu de ași când mă visez cu tine.
Mi-e a leșin pe șesul amintirii;
Mi-e a trezie când citesc Ecleziastul;
Mi-e-a mă-ntâlni, timid, cu Domnul
Și-o negrăită teamă de-ntâmpinarea Lui.