Adina Banea

Criminalitatea intelectuală nu se definește doar prin gradul de sofisticare al instrumentelor utilizate, ci mai ales prin capacitatea făptuitorului de a transforma normele și structurile instituționale în aliați ai propriului interes ilicit. Ceea ce o distinge fundamental de criminalitatea tradițională este nu doar modul de acțiune, ci și profilul psihologic al autorului. În acest sens, psihopatia devine un factor explicativ esențial: nu în forma sa clinică pură, ci ca expresie comportamentală a unei incapacități profunde de empatie, a unei identități centrate exclusiv pe sine și a unei inteligențe sociale orientate către manipulare și control.

Psihopatia și criminalitatea intelectuală – Studiu asupra deturnării sistemului de justiție prin mecanisme de manipulare sofisticată Rezumat: Articolul analizează fenomenul criminalității intelectuale cu profil psihopatic, concentrându-se asupra modului în care persoane cu trăsături disimulative, narcisice și strategice reușesc să…

"Impunerea tăcerii prin pasivitate este mai eficientă decât intimidarea directă – pentru că o face cu instrumentele legii

Totodată, sistemul actual, pasivitatea procurorului nu mai este doar un simptom al suprasolicitării sau al neglijenței. Ea a devenit, în multe situații, o alegere tactică. Dosare care zac luni întregi fără nicio activitate, fără audiere, fără confruntare, fără expertiză, sunt apoi clasate formal, în baza unei evaluări superficiale a „lipsei de interes public” sau a „inexistenței faptei”. Acest model de „nelucrare procedurală” urmată de clasare administrativă este o formă de înmormântare juridică a adevărului – o strategie de epuizare a procesului, nu de clarificare a faptelor."

Despre pasivitatea organelor judiciare Rezumat: Acest articol analizează în profunzime formele de abuz judiciar comise prin pasivitate sistemică – de la lipsa de anchetă efectivă până la conexarea artificială a dosarelor și la acordarea…