Biserica Albă

Proclamarea locală a canonizării Sfintei Cuvioase Filofteia de la Pasărea – mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica și a Sfintei Cuvioase Elisabeta de la Pasărea a avut loc astăzi, 5 iunie 2026, la mănăstirea Pasărea, jud. Ilfov.

Canonizarea lor, alături de alte 14 femei românce cu viață sfântă (mucenițe, monahii, soții de domnitori, mame de sfinți și mărturisitoare), a fost aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în zilele de 1–2 iulie 2025, iar proclamarea generală a canonizării lor a avut loc în data de 6 februarie 2026, la finalul Sfintei Liturghii săvârșite în Catedrala Patriarhală din București de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu 53 de ierarhi membri ai Sfântului Sinod.

„Tomosul sinodal al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române pentru proclamarea canonizării unor sfinte femei românce”, din 6 februarie 2026, stabilea

„ca, de acum înainte și în veci, Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu, Sfânta Cuvioasă Filofteia de la Pasărea, Sfânta Cuvioasă Muceniță Evloghia de la Samurcășești, Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea, Sfânta Cuvioasă Platonida de la Argeș, Sfânta Magdalena de la Mălainița, Sfânta Cuvioasă Mavra de pe Ceahlău, Sfintele Cuvioase Nazaria, Olimpiada și Elisabeta Brâncoveanu de la Văratec, Sfânta Olimpiada din Fărcașa, Sfânta Mărturisitoare Blandina de la Iași, Sfânta Anastasia Șaguna, Sfânta Cuvioasă Filotimia de la Râmeț, Sfânta Cuvioasă Antonina de la Tismana și Sfânta Cuvioasă Matrona de la Hurezi, să fie numărate între Sfinții Bisericii și să fie pomenite cu cântări de laudă în zilele lor de prăznuire, urmând ca acestea să fie înscrise în sinaxar, în cărțile de cult, precum și în calendarul Bisericii Ortodoxe Române (...).

Aceste femei sfinte au avut o viață încununată de rugăciune, post, pocăință, smerenie și dragoste, împlinind îndemnul Sfântului Apostol Petru, care zice: „Podoaba voastră să nu fie cea din afară: împletirea părului, podoabele de aur și îmbrăcarea hainelor scumpe, ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu” (1 Petru 3, 3-4).

Unele dintre aceste femei sfinte au trăit în mănăstiri sau în pustie dobândind rugăciunea neîncetată, altele s-au dovedit mame evlavioase, crescând copii în inima cărora au sădit dragostea de Dumnezeu și de aproapele, altele au avut dregătorii înalte, ca soții de domnitori, împlinind cu râvnă și înțelepciune chemarea pe care au primit-o, spre slava lui Dumnezeu și a poporului pe care l-au slujit, iar altele au plătit cu viața mărturisirea lor de credință, sau au trăit un martiriu continuu nesângeros, răbdând temniță, torturi și nenumărate umilințe. Însă, nici necazul, nici strâmtorarea, nici prigoana, nici foametea, nici lipsa de îmbrăcăminte, nici primejdia, nu le-a despărțit pe ele de dragostea lui Hristos, în toate acestea arătându-se mai mult decât biruitoare prin Hristos Care le-a iubit (cf. Romani 8, 35-37)”.

Tomosul sinodal stabilea, de asemenea, ca „în Biserica Ortodoxă Română, în a treia duminică d**ă Paști, să fie cinstit Soborul Sfintelor Femei Românce, să fie tipărite slujbele și viețile acestor sfinte femei, să li se zugrăvească icoanele, care să fie primite cu toată evlavia de drept-credincioșii creștini, iar chipurile lor să fie zugrăvite la loc potrivit, alături de celelalte sfinte femei de neam român, în bisericile care se vor ridica din temelie sau se vor zugrăvi de acum înainte. Pentru ca evlavia drept-măritorilor creștini să sporească prin cinstirea și chemarea în rugăciune a acestor sfinte femei, mai rânduim ca ele să fie și ocrotitoare ale unor biserici noi sau reînnoite”.

Dragi prieteni,
Hristos a înviat!

Cu ocazia împlinirii, în data de 27 aprilie 2026, a 87 de ani de viață, a 60 de ani de slujire preoțească și a 60 de ani de familie creștină, de către părintele Simion Săsăujan din Sibiu, pe care mulți credincioși de la Biserica Albă din București îl cunoașteți și căruia îi aducem și noi gândurile noastre sincere și curate,

postez pe această pagină, cuvântul de salut și binecuvântare al Preacuviosului Părinte Arhimandrit Atanasie Floroiu, starețul Schitului Românesc Prodromu de la Sfântul Munte Athos, trimis la acest ceas aniversar și un fragment din cuvântul Părintelui Simion Săsăujan prezentat la sfârșitul Sfintei Liturghii, în ziua de duminică, 26 aprilie 2026, în biserica cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh” - Valea Aurie din orașul Sibiu.

Mulțumim cu fidelitate și recunoștință Înaltpreasfințitului Părinte Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, pentru împreuna slujire și pentru dragostea și prietenia aratată familiei noastre, preoților slujitori și comunității parohiale sibiene.

Pr. Mihail-Simion Săsăujan

„Schitul Românesc Prodromu
Sfântul Munte Athos
25.04.2026, nr. 748

Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit Laurențiu,
Cuvioși părinți și cuvioase maici,
Binecuvântați credincioși și credincioase,
Locuitori de frunte ai Sibiului și nu numai,

Vestea împlinirii, în aceste zile, a 87 de ani dăruiți de Dumnezeu și a 60 de ani în slujba Altarului și a Bisericii lui Hristos, de către venerabilul nostru Părinte Stavrofor Simeon Săsăujan, a ajuns și în Acropola Athonită, la Schitul Românesc Prodromu din Muntele Athos. Considerăm că este un eveniment important ce nu trebuie trecut cu vederea.

Vizitele făcute la Sfântul Munte Athos și slujbele făcute împreună ne-au încredințat pe deplin de harul și darurile acestui sfânt părinte primite de la Dumnezeu. Predicile sale și cuvântul său de adevărată trăire duhovnicească rămân un izvor limpede și curgător de la care mulți creștini se adapă astăzi.

În ciuda anilor și vârstei sale, Preacucernicul Părinte Simeon este încă tânăr și activ, ceea ce înseamnă că Dumnezeu ni-l dăruiește ca pe o lumânare în sfeșnic, pentru ca lumina sa să lumineze multora, calea de urmat, mai ales în aceste timpuri de incertitudine și conflicte ce apar la orizont.

Mulțumim, Preacucernice Părinte Simeon, pentru darurile pe care ni le împărtășiți și nouă - daruri primite de la Dumnezeu, pe care le-ați câștigat prin osteneală, râvnă și dăruire personală. Ne aplecăm și noi părinții athoniți ai Schitului Românesc Prodromu, rugându-ne Bunului Dumnezeu să vă dăruiască multă sănătate și împlinirea a tot ce vă doriți.

Țineți aprinsă flacăra credinței spre folosul nostru al tuturor!

Întru mulți și binecuvântați ani!

Al tuturor și rugător în Domnul,
Arhim. Atanasie și frații cei întru Hristos”

„Înalt Preasfințite Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Laurențiu,
Preacucernici Părinți Consilieri Eparhiali,
Preacucernici Părinți Profesori,
Preacucernici Părinți Protopopi,
Preacucernici Părinți coslujitori,
Iubiți credincioși și credincioase,

Hristos a înviat!

Duminica de astăzi, 26 aprilie 2026, este o sărbătoare deosebită pentru parohiile I și II - Valea Aurie din Sibiu. Sărbătoarea are importanța și frumusețea ei, în primul rând, prin prezența la Sfânta Liturghie a Înaltpreasfințitului Părinte Dr. Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului.

Această sărbătoare este, totodată, și o zi de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru toată darea ce bună și pentru tot darul revărsat asupra subsemnatului și a familiei mele, pentru cei 87 de ani, pe care îi împlinesc mâine, pentru cei 60 de ani de viață familială, pentru cei 60 de ani de preoție, și, nu în ultimul rând, pentru cei peste 30 de ani de activitate social - filantropică în cadrul Asociației „Sfântul Nicolae” - filială a Asociației „Filantropia Ortodoxă” din Sibiu.

Cu acest prilej, doresc să prezint câteva momente personale și familiale din viața și experiența mea...
Un moment deschizător de drumuri a fost anul 1958, când l-am căutat și l-am întâlnit pe Sfântul Părinte Arsenie Boca la mănăstirea Prislop, de la care am primit binecuvântarea pentru începerea cursurilor Seminarului Teologic din Cluj. Nu voi uita niciodată, Sfânta Liturghie oficiată de Sfântul Părinte Arsenie în Duminica Ortodoxiei a acelui an, la mănăstirea Prislop, când am trăit clipe emoționante și unice în viața mea. Având în față chipul său luminos, mi-am zis: „Acest om nu este din lumea aceasta”. Ca student la Institutul Teologic de grad Universitar din Sibiu, l-am întâlnit, apoi, din nou la București. Părintele mi-a spus: „În curând vei fi preot, să înțelegi neputințele oamenilor”. Atât. Cuvintele acestea mi-au rămas în minte și în inimă, și le-am pus apoi în practică în viața mea preoțească...
Preoția mi-am dorit-o din copilărie. Mi-a rămas în minte spovedania făcută înainte de hirotonie la părintele Serafim Popescu de la mănăstirea Brâncoveanu - Sâmbăta de Sus, Sfântul Serafim cel răbdător de astăzi, care m-a copleșit cu sfaturile privind preoția și Sfânta Liturghie. Părintele mi-a zis: „Să trăiești fiorul Sfintei Liturghii permanent, fără rutină la slujbe, să crezi că slujești de fiecare dată în fața Domnului Iisus Hristos”.

Așa mi-am început preoția cu sfaturile părintelui Serafim și cu un program de viață creștin. Am luat din Sfintele Scripturi, cuvinte mari, pe care le-am socotit puncte cardinale după care mi-am ghidat viața. Am ținut seama, mai întâi de toate, de cuvântul Sfântului Apostol Pavel către Timotei: „Slujba ta fă-o deplin”. Aceasta a fost slujirea mea: activă, adesea, în asprime, în răbdare și renunțare.

Am cunoscut duhovnici mari, care mi-au modelat viața: Sfântul Părinte Arsenie de la mănăstirea Prislop, Sfântul Părinte Serafim cel răbdător de la mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus, Arhiepiscopul Justinian al Maramureșului, părintele Teofil Părăian, părintele Benedict Ghiuș, părintele Miron Mihăilescu, părintele protopop Nichifor Todor și alții...
În toate cele trei parohii din Mihăileni, Agnita și Sibiu, unde am fost rânduit să slujesc, am realizat Biserica cea vie din sufletele credincioșilor printr-un zel pastoral deosebit, printr-o slujire în demnitate și printr-o comunicare caldă de la om la om. Activitatea mea duhovnicească a avut un rol transformator în viața credincioșilor.

În data de 24 iulie anul acesta, împlinim cu soția, 60 de ani de viață în familie. A fost o viață frumoasă, dar nu am fost scutiți de încercări și boli, de urcușuri și coborâșuri, de reușite și eșecuri. Am muncit mult, uneori prea mult, așa cm facem încă și astăzi. Am avut patru copii: Mihail - Simion, Eugenia, Irina și Ioana – Florina, care a decedat imediat după naștere. Ne-am crescut copiii în credință și respect față de valorile creștine. Suntem foarte bucuroși de pregătirea și comportamentul lor. Aceasta se datorează faptului că ne-am ocupat mult de educația lor. Ne-am rugat împreună, am fost la biserică împreună și am participat mereu împreună la toate evenimentele familiei...
Mulțumesc respectuos, pentru împreuna slujire, Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Laurențiu, părinților parohi ai acestei biserici, părinților slujitori, familiei mele și rudeniilor noastre prezente la acest eveniment și dumneavoastră, tuturor”.

Părintele Simion Săsăujan, 26 aprilie 2026