Doina Chifan

"Liderii cad, de obicei, din trei motive.
Urmărind căderea unui lider, pentru mine, este unul dintre cele mai triste lucruri pe care le-am văzut vreodată.
Trăind-o, așa cm am trăit-o eu,
este chiar mai rău.”

~ Richard Nixon – "Căderea unui lider" ~

Să devii și să fii lider cere muncă și multa determinare. Nu există nici o modalitate de a evita incertitudinile generate de mediul înconjurător, de provocările constante de a fi responsabil pentru oameni,
organizații și rezultate.
Liderii care se deplasează tot mai sus au o mai mare libertate de a-și controla propriile lor destine, dar, de asemenea, odată cu experiența generată de atâta presiune, câteodată crește și procentul de seducție personală.

Liderii care conduc printr-o poziție de autoritate mai degrabă decât
printr-o poziție de respect reciproc și admirație, sunt sortiți eșecului.
Și cu cât cad mai de sus, cu atât
doare mai tare.

Fii atent la ce urmează!

Dacă ai dat vreodată greș ca lider, citește acest articol ca un memento.
În cazul în care ești un lider de succes,
citește acest articol ca un avertisment.

În gimnaziu, am învățat următorul concept simplu de relație tranzitivă:

Dacă A = B și B = C, atunci A = C

Liderii sunt Oameni.
Oamenii mai cad.
Prin urmare și liderii.
Marii lideri au căzut de nenumărate ori.

Dar… marii lideri evită, de asemenea, aceste trei greșeli, care de cele mai multe ori duc la eșecuri fatale care le termină cariera, le distrug relațiile și sunt în cele din urmă studiate de către alții, ca exemple.

Am pus aici cele trei cauze (cele mai des întâlnite) datorită cărora liderii eșuează. Motivul este acela că astfel le putem evita.

~ Autoritate și frică ~

Încă o dată, liderii care conduc printr-o poziție de autoritate mai degrabă decât printr-o poziție de respect reciproc și admirație, sunt sortiți eșecului.
Și cu cât cad mai de sus, cu atât
doare mai tare.

Ține minte, am scris acest lucru din punctul de vedere al afacerilor și al relațiilor din lumea normală, nu mă refer la dictatorii din lumea a treia, așa că, dacă ești un dictator din lumea a treia, oricum vei continua să faci ceea ce faci. Pentru restul dintre noi, oamenii din lumea liberă, un lidership bazat pe frică te va îndepărta de membrii echipei, iar în viața personală îți va ține prietenii autentici departe.

Frica, de cele mai multe ori, este o
emoție negativă.
Desigur, în circumstanțele potrivite poate fi utilizată în mod eficient.
Aceasta poate produce schimbarea
cu rapiditate.
Frica te poate ajuta să scapi de un pericol dar acționând cu teama de a-ți pierde poziția, locul în echipă, afacerea sau orice altă
relație bazată pe frică, aceasta
este extrem de nocivă.

Și nu cred că mai este nevoie de a explica modul în care acest gen de „lidership” funcționează într-o căsătorie
sau într-o relație?

~ Banul și profitul primează ~

Da, chiar banii, cm procedăm
în relația cu banii?
Liderii trebuie să fie orientați să facă ceea ce este corect, nu neapărat orientați pe ceea ce este mai profitabil pe termen scurt și mediu. (Amintiți-vă de Joey Prusak, managerul Dairy Queen, care a dat afară un potențial client pentru că a furat 20 $ de la un om orb!) Desigur, responsabilitatea unui lider este aceea de a face profit pentru compania sa și pentru membrii echipei sale și pentru sine.
Dar dincolo de aceasta, principala obligație a unui adevărat lider, este aceea de a conduce prin exemplul caracterului său etic.

Dacă un lider este motivat în primul rând de bani, până la urmă își va pierde respectul celor din jurul lui.
Pe termen lung, dacă respectul este pierdut sau chiar doar erodat, șansele de a conduce în mod eficient scad dramatic.

Este bine să faci bani … și chiar o
mulțime bani.
Sper că succesul financiar al tău și al echipei tale este în lista ta de obiective.
Dar, atunci când deciziile sunt motivate în mare parte de finanțele personale, acesta va genera în cele din urmă căderea ta.
Echipa ta își va pierde în cele din urmă respectul pentru tine.
Ceilalți lideri din echipă vor pune la îndoială motivele tale de fiecare dată când
vei lua o decizie.
Vei pierde orice influență și vei avea nevoie în curând să îți găsești un nou loc de muncă.

Nu lăsa banii să devină principalul
conducător al deciziilor Tale.
Banii sunt importanți, foarte importanți și au legătură cu Succe$$$ul… dar trebuie să fie asociați cu morala, etica și interesele pe termen lung ale Tuturor celor implicați.

~ Egoul ~

Uită-te la Tine … Tu ești un lider!

Din păcate, Ego-ul este cel mai mare și mai des întâlnit păcat al liderilor.
Ego-ul este una dintre cele mai mari bariere pentru oamenii care lucrează împreună
de a fi eficienți.
Atunci când Oamenii sunt prinși în ego-urile lor, le erodează eficacitatea.
Asta deoarece combinația de falsă mândrie și îndoială creată de un ego hiperactiv oferă liderilor o imagine deformată a
propriei lor importanțe.
Când se întâmplă acest lucru, liderii conduși de Ego se văd ca fiind centrul Universului și încep să pună propria lor agendă, siguranța, starea și mulțumirea lor deasupra celor afectați de gândurile, deciziile și acțiunile lor.

Vestea bună e că poate exista
un antidot: Tu!
Dar cum?

Practică un pic mai multă Smerenie

O modalitate bună de a calibra un Ego hiperactiv este aceea de a practica Smerenia. În cadrul unei organizații, Smerenia înseamnă a Conștientiza și a accepta că munca și Recunoașterea, în mare parte nu îți aparțin Tie, că piedestalul pe care stai acum este construit împreună cu o echipă, că lidership-ul autentic se practică și servind și oferind.

Găsește acele câteva persoane care nu se tem să-ți spună adevărul în față

Aceștia sunt Oameni care te cunosc bine și pe care poți conta cu adevărat că vor fi sinceri. Ai grijă cm alegi, nu are sens să te minți. Acești Oameni de care ai nevoie sunt esențiali în viața ta ca lider, mai ales pe măsură ce urci către pozițiile cele mai de sus ale unei organizații, deoarece, dacă suntem sinceri, știim că în aceste etape, feedback-ul onest devine rar și că multă Lume pășește ușor în preajma Ta.

Fii un Elev bun !

Nu contează cât de deștept ești, este important să iei în considerare ideile, aptitudinile și opiniile Celorlalți.
Nici unul dintre noi nu este la fel
de deștept ca noi Toți.
Păstrează-ți mintea deschisă.
Nu uita:
feedback-ul este micul dejun al Campionilor!"

~ Dragoș Bălan ~
☆☆☆
----------------
Sa aveti o saptamana cu Bucurie si Succe$ !!!

Să facem următorul calcul (de dragul demonstraţiei, vom presupune că trăim într-o lume în care nu există inflaţie şi în care preţurile, salariile şi taxele sunt îngheţate la nivelul de acum).

Gigel e un tânăr care tocmai se angajează. Ca orice tânăr, salariul lui net de încadrare nu e nici prea prea, nici foarte foarte: să presupunem că e de 1100 de lei. Gigel are 23 de ani. Întrucât e criză şi criza va dura - să presupunem! - multă vreme de acum încolo, hai să zicem că în 2015 leafa lui Gigel va fi tot de 1100 de lei.
Ia să vedem însă câţi bani plăteşte Gigel CAS-ul timp de 5 ani (adică 60 de luni) la o leafă mizeră de 1100 de lei. Păi la valorile actuale va plăti 491 de lei x 60 de luni, 29.460 lei. Ei, aici e buba. Gigel are numai 28 de ani şi deja a plătit în contul statului toată suma pe care statul i-ar returna-o în cazul în care ar ieşi la pensie la 65 de ani şi ar mai trăi încă 3-4 ani, cât e speranţa de viaţă a bărbaţilor din România.
Cum aşa? Păi să facem un mic calcul. Dacă nu mă înşel pensia medie din România e undeva pe la 750 de lei. Din contribuţiile date statului până la 28 de ani, Gigel ar putea primi (presupunând că timp de 37 de ani banii săi vor
sta undeva într-o valiză, nu într-un cont care îi va multiplica măcar prin dobândă) o pensie medie timp de 29.460 lei /750, 39,28 de luni.
Adică peste 3 ani. Păi e numai bine, tanda pe manda: iese la pensie la 65 de ani, mai trăieşte 3 ani şi la 68, după cm zic statisticile, moare!
Totuşi, nimeni nu îi explică lui Gigel, şi nici nouă, ce se întâmplă cu CAS-ul pe care Gigel îl plăteşte între 28 şi 65 de ani, adică timp de 37 de ani. Adică 444 de luni.
Presupunând că Gigel va rămâne toată viaţa un tâmpit căruia nu i se va mări niciodată salariul, asta ar însemna că timp de 444 de luni va vărsa în buzunarul statului încă 444 x 491 lei, 218.004 lei. Destul de mult, dacă e să mă întrebaţi pe mine. Şi dacă Gigel, totuşi, e un ins dezgheţat, leafa i se va mări şi cotizaţia la stat va fi pe măsură.

SI ACUM UIMIRILE SI MIRARILE MELE:
1. Unde se duc banii ăştia?
2. Ce se întâmplă cu ei?
3. Cum e posibil ca după numai 5 ani de muncă, fără un salariu deosebit, orice tânăr să-şi fi acoperit deja pensia medie pe care ar putea-o primi la bătrâneţe, înainte să moară?
4. De fapt, ce găuri acoperă munca de o viaţă a lui Gigel?
5. Şi de ce trebuie Gigel să muncească 37 de ani pentru ca banii lui să se ducă în altă parte decât în propria bunăstare de după pensionare?
6. Şi cât credeţi că mai poate rezista un sistem în care 5 ani munceşti pentru tine şi 37 de ani pentru o cauză neştiută de nimeni, în afară de... politichie.

--
Nelly