Sfatul Logopedului

Zilele trecute am fost cu soțul meu și cu Amza, băiețelul nostru de 1 an și 5 luni, în piață, la o pescărie unde se vindea și pește la grătar. Ne-am luat biban și hamsii, iar lui Amza i-am dat să mănânce puțin biban, fiind un pește potrivit pentru cei mici.

La o masă alăturată stătea un bătrânel care a intrat în vorbă cu noi. Ne-a povestit cu drag despre copilăria lui de la țară, despre casa de lângă heleșteu și despre cm mama lui îl trimitea să prindă pește proaspăt atunci când aveau musafiri. El pescuia, iar mama pregătea peștele pentru oaspeți.

Când a văzut că îi dau și lui Amza pește, ne-a spus zâmbind: “Să-i ziceți: Peștele e mut, băiatul vorbește!”

Mi s-a părut o superstiție simpatică, una dintre acele vorbe din bătrâni care se transmit din generație în generație și care, într-un fel, arată cât de mult și-au dorit dintotdeauna părinții ca ai lor copii să vorbească frumos și la timpul lor.

Ca logoped, întâlnesc adesea preocupări legate de dezvoltarea vorbirii. Ca mamă, mă emoționează să descopăr aceste mici fragmente de înțelepciune populară care au însoțit copilăria atâtor generații.

Sunt curioasă: ce superstiții, vorbe din bătrâni sau proverbe ați auzit despre vorbirea copiilor? Le scrieți în comentarii?

Dion Sommer este un psiholog și cercetător danez cunoscut pentru contribuțiile sale în domeniul psihologiei dezvoltării copilului și al studiilor contemporane despre copilărie.

El este profesor la Universitatea Aarhus din Danemarca și a lucrat mult pe ideea că dezvoltarea copilului nu trebuie înțeleasă doar ca un proces biologic sau individual, ci ca unul profund influențat de contextul social, cultural și relațional.

Unul dintre punctele centrale ale muncii sale este perspectiva copilului ca participant activ în propria dezvoltare, nu doar ca „recipient” al educației, ci ca ființă socială competentă încă din primii ani de viață.

De asemenea, Sommer critică abordările rigide și universale ale copilăriei și susține că există multiple forme valide de dezvoltare, în funcție de cultură și mediu.

Pe scurt, el a contribuit la schimbarea modului în care este privită copilăria în psihologia modernă: mai puțin control și standardizare, mai multă relație, context și participare.

Gordon Neufeld este un psiholog canadian cunoscut pentru abordarea sa profundă asupra relației părinte-copil, bazată pe teoria atașamentului.

Ideea centrală a muncii lui este simplă: copiii au nevoie de o legătură emoțională puternică cu părinții pentru a se dezvolta sănătos.

El susține că, în societatea modernă, mulți copii devin mai orientați spre colegi decât spre părinți („peer orientation”), ceea ce poate duce la:

- pierderea influenței părintelui;
- anxietate sau nesiguranță;
- comportamente dificile.

Neufeld pune accent pe:

- conexiune înainte de corecție;
- rolul emoțiilor în dezvoltare;
- maturizarea naturală (care nu poate fi forțată).

Stilul lui nu este despre tehnici rapide, ci despre a înțelege copilul în profunzime și a construi o relație sigură.