USR Sector 3

‼️ Încă un demontat. Radu Miruţă explică de ce nu stă în picioare o comparație între corvete 🚤 👇

„Sunt unii care dezinformează că prin SAFE s-ar fi contractat nave la Șantierul Naval Mangalia mai scumpe decât le-ar fi 𝘪𝘯𝘵𝘦𝘳𝘮𝘦𝘥𝘪𝘢𝘵 ei. Nu este adevărat, ba dimpotrivă.

Cei care induc această idee compară mere cu pere. Cele două ambarcațiuni sunt complet diferite. Nu este suficient ca două ambarcațiuni să plutească pentru a putea fi comparate între ele.

𝗖𝗼𝗿𝘃𝗲𝘁𝗮 𝗛𝗶𝘀𝗮𝗿, 𝗮𝗰𝗵𝗶𝘇𝗶𝘁̦𝗶𝗼𝗻𝗮𝘁𝗮̆ 𝗱𝗶𝗻 𝗧𝘂𝗿𝗰𝗶𝗮 𝗰𝘂 𝟮𝟮𝟯 𝗱𝗲 𝗺𝗶𝗹𝗶𝗼𝗮𝗻𝗲 𝗱𝗲 𝗲𝘂𝗿𝗼, 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗰𝗼𝗺𝗽𝗮𝗿𝗮𝘁𝗮̆ 𝗶̂𝗻 𝗺𝗼𝗱 𝗴𝗿𝗲𝘀̦𝗶𝘁 𝗰𝘂 𝗻𝗮𝘃𝗲𝗹𝗲 𝗱𝗲 𝗽𝗮𝘁𝗿𝘂𝗹𝗮𝗿𝗲 𝗰𝗼𝗻𝘁𝗿𝗮𝗰𝘁𝗮𝘁𝗲 𝗽𝗿𝗶𝗻 𝗦𝗔𝗙𝗘.

Acum, pentru că datele certe sunt cele care demontează minciuna, prezint în detaliu diferențele și costurile aferente capabilităților pe care navele ce vor fi produse în România le au în plus.

Pornind de la dotarea corvetei Hisar, folosită drept termen de comparație de cei care dezinformează, am descompus costurile pentru echipamentele și sistemele suplimentare de pe navele construite în România:

📌 Sistem de apărare apropiată CIWS Oerlikon Millennium – 15,5 milioane euro
📌 Sistem pasiv IR de supraveghere și avertizare timpurie – 2,5 milioane euro
📌 Sisteme pentru protecția forței și combaterea amenințărilor moderne – 15 milioane euro
📌 Sisteme de război electronic – 3 milioane euro
📌 Sistem de lansare a torpilelor – 9,5 milioane euro
📌 Sistem de rachete RAM – 59,5 milioane euro
📌 Muniție – 5 milioane euro
📌 Sistem de lansare a rachetelor NSM – 20 milioane euro
📌 Integrarea tuturor acestor capabilități – aproximativ 50 milioane euro.

Când adaugi aceste capabilități, integrarea lor și obligația de a investi în șantier astfel încât navele să poată fi produse în România – obligație pe care am introdus-o pentru prima dată prin SAFE –, realitatea este cu totul alta decât povestea simplistă pe care unii se străduiesc să o vândă prin manipulare. 𝗜̂𝗻 𝗮𝗰𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗰𝗼𝗻𝗱𝗶𝘁̦𝗶𝗶, 𝗽𝗿𝗲𝘁̦𝘂𝗹 𝗻𝗼𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗻𝗮𝘃𝗲 𝗱𝗲𝘃𝗶𝗻𝗲 𝗰𝗵𝗶𝗮𝗿 𝗺𝗮𝗶 𝗮𝘃𝗮𝗻𝘁𝗮𝗷𝗼𝘀.

Suplimentar, se obțin salvarea șantierului, investiții în modernizarea acestuia, păstrarea locurilor de muncă și readucerea la viață a unei industrii pe care, până de curând, probabil tot din interes pentru comisioane, unii au vrut-o moartă și îngropată.

Diferența este simplă: unii au văzut în trecut în contractele Armatei doar o sursă de bani, altii vor ca fiecare euro investit în apărare să lase în urmă și capacități militare mai puternice, și locuri de muncă, și industrie românească.” - a explicat ministrul Apărării Radu Miruţă.

Deputatul USR Alexandru Dimitriu cere oficial Inspecției Judiciare excluderea Liei Savonea din magistratură. Decizia istorică a CJUE de ieri oferă tot probatoriul necesar: reaua-credință și grava neglijență au fost confirmate negru pe alb de cea mai înaltă instanță a Europei.

Alexandru Dimitriu 🗣️ „Lia Savonea trebuie exclusă din magistratură. Cer Inspecției Judiciare să se autosesizeze, pentru că acum are la dispoziție un dosar complet care probează reaua-credința și grava neglijență!

Nu e o figură de stil, ci o încadrare juridică. Iar probele nu le aduc eu - le-a adus ieri, cu caracter obligatoriu, Marea Cameră a Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Am pus cap la cap întregul probatoriu: 12 capete de acuzare, fiecare cu trimitere exactă la paragrafele hotărârii Marii Camere. Documentul integral e cu link în comentarii.

Faptele: în 2024, prin Deciziile nr. 37 și nr. 16 - pronunțate de completuri din care a făcut parte Lia Savonea - Înalta Curte a ordonat tuturor instanțelor din România să refuze aplicarea unei hotărâri a Curții de Justiție a UE. Nu a ignorat-o. A interzis-o.

Verdictul Marii Camere, negru pe alb: ÎCCJ și-a încălcat obligațiile din Tratat și a impus instanțelor o interpretare „vădit incompatibilă" cu dreptul Uniunii, interpretând greșit inclusiv jurisprudența CEDO pe care pretindea că o apără.

Efectul, cuantificat de Curte: peste opt ani în care marile fraude au curs liber spre prescripție. Dosare de mare corupție, îngropate definitiv.

Legea 303/2022 numește exact această situație: rea-credință sau gravă neglijență.
Sancțiunea merge până la excluderea din magistratură. Iar aici nu există decât două variante: ori judecătorii care au semnat deciziile din 2024 știau că hotărârea CJUE există și au ordonat cu bună știință încălcarea ei - rea-credință; ori nu au înțeles o obligație elementară din Tratat - gravă neglijență. A treia variantă nu există.

Dacă tratăm asta cu ridicare din umeri, urmează infringementul: Comisia Europeană poate acționa România la CJUE, care a stabilit deja că un stat răspunde și pentru încălcările propriei instanțe supreme. La capătul drumului sunt amenzi plătite din banii fiecărui român. Nu e o dispută între juriști - e o factură în curs de emitere, pe numele nostru, al tuturor.

Aceeași Inspecție Judiciară care a cercetat judecători pentru că au aplicat deciziile CJUE are acum pe masă un dosar construit de cea mai înaltă instanță a Europei. Dacă refuză să îl deschidă, refuzul va fi el însuși proba capturării. Iar independența justiției apără judecătorul care respectă legea - nu conducerea care ordonă încălcarea ei.”