Psih. Anca Elena Boalca

Când terapeutul greșește, 5 greșeli tăcute în psihoterapie
Psihoterapia nu este doar despre pacient.
Este, în aceeași măsură, despre capacitatea psihică a terapeutului de a-și susține propriul aparat intern.

Există momente în care nu trauma pacientului destabilizează procesul, destabilizant este continutul neanalizat din terapeut.

Greșeli terapeutice:

1. Proiecțiile neprelucrate ale terapeutului
Când terapeutul nu își analizează propriul material intern, acesta începe să coloreze relația terapeutică.
Pacientul nu mai este văzut în realitatea lui psihică, este văzut prin filtrul fantasmei terapeutului. Contratransferul neanalizat schimba dinamica procesului.

2. Dorința de a salva
Impulsul de a „repara” rapid suferința pacientului poate ascunde dificultatea terapeutului de a tolera anxietatea, neputința sau dependența celuilalt.
Această poziție transformă procesul într-un act de intervenție, nu într-un spațiu de elaborare.

3. Nevoia inconștientă de a crea dependență
Uneori, relația terapeutică devine un loc în care terapeutul își confirmă propria valoare.
Pacientul este menținut într-o poziție de nevoie continuă.
Aceasta reflectă un narcisism fragil, în care separarea pacientului este resimțită ca pierdere personală.

4. Incapacitatea de a conține
Bion descria funcția de „container” ca fiind esențială, terapeutul are capacitatea de a primi, transforma și reda experiența emoțională a pacientului.
Când această funcție eșuează, afectele pacientului devin prea mult, sunt respinse, minimalizate sau intelectualizate.

5. Incapacitatea de a susține procesul
Psihoterapia presupune tolerarea incertitudinii, regresiei, repetiției.
Un terapeut care nu poate susține aceste mișcări va grăbi, va structura excesiv sau va evita zonele dificile.
Procesul devine rigid, iar transformarea superficială.

Psihoterapia nu eșuează doar atunci când pacientul nu poate lucra, terapia poate eșua atunci când terapeutul nu poate rămâne în contact cu propriul său inconștient.
Analiza personală, supervizarea, intervizarea și reflecția continuă nu sunt opționale.
Sunt condiții de bază ale eticii profesionale.

Psih. Anca Elena Boalcă
Supervizor și Psihoterapeut