Stiri impartiale

EDITORIAL | „Metoda Venezuela” – doctrina care reaprinde America Latină

Când Donald Trump declară deschis că „metoda aplicată în Venezuela” va fi extinsă în toată America Latină, nu mai vorbim despre o reacție punctuală, ci despre o doctrină. O doctrină veche, reambalată: schimbare de regim, presiune economică, delegitimare electorală și, la nevoie, forță. Totul sub steagul democrației, dar cu harta resurselor deschisă pe masă.

Declarația lui Trump nu e o scăpare de limbaj. Este o promisiune către establishmentul corporativ și geopolitic: petrolul, litiul, gazul, rutele comerciale și guvernele „necooperante” vor fi aduse la ordine. America Latină nu mai e privită ca o regiune de state suverane, ci ca un perimetru strategic unde votul contează doar dacă produce rezultatul „corect”.

Ironia supremă este unitatea bruscă a taberelor care, până ieri, se înjurau. Suveraniștii de tip MAGA și proeuropenii globaliști aplaudă aceeași rețetă. Când vine vorba de intervenții externe, diferențele ideologice dispar. Rămâne interesul. Rămâne forța. Rămâne dublul standard.

Mesajul transmis popoarelor din America Latină este brutal de sincer: dacă îți alegi liderii „greșit”, dacă refuzi să te aliniez la agenda marilor puteri, dacă îndrăznești să-ți controlezi resursele, vei fi sancționat, izolat, destabilizat – până „înveți” democrația. Exact așa cm au „învățat” Irakul, Libia sau Siria.

Extinderea „metodei Venezuela” nu va aduce stabilitate. Va aduce haos controlat, migrație, violență și state eșuate. Și, pe termen lung, va alimenta exact ceea ce Washingtonul pretinde că combate: radicalizare, antiamericanism și alianțe alternative.

Adevărul crud este acesta: democrația nu poate fi impusă cu portavionul, iar suveranitatea nu poate fi negociată sub amenințare. Cine aplaudă azi această doctrină ar trebui să se întrebe nu dacă e „eficientă”, ci cine urmează. Pentru că istoria arată clar: imperialismul nu se oprește singur.

Iar când „metoda” devine regulă, libertatea devine doar un cuvânt gol, bun de pus în discursuri, nu de trăit.

De Viorel NICOLAE