PIATA Dorobanti

Povestea Lunii si a Soarelui
.. "să nu îndrăznești să îți abandonezi binecuvântarea luminii tale pentru întunericul meu."

Odată, mai demult, când viața pe pământ era mai simplă, Soarele stralucea mai tare decat orice si oricine altcineva. Oamenii erau recunoscatori si se bucurau de fiecare data cand soarele stralucea. Le aducea bucurie si speranta, el era insasi sursa caldurii lor.

Dar Soarele era singur, de unul singur in vastitatea cerurilor. Se uita in jos la oameni si la cm danseaza in lumina sa si se intreba daca destinul lui este sa traiasca o viata de singuratate. Probabil acesta a fost pretul pe care a trebuit sa il platesc fiindca am fost cea mai stralucitoare dintre stele, se gandea el…

Si totusi mai era si Luna acolo. In timp ce soarele devenea din ce in ce mai slab si incepea sa dispara de pe cer, incepea sa apara luna insotita de milioane de stele. Stralucirea ei avea un soi de frumusete trista caci de multe ori trecea neobservata. Atunci cand luna stralucea, oamenii dormeau. Stelele o priveau, dorindu-si si sperand ca intr-o buna zi Soarele si Luna sa se apropie pentru ca Luna sa nu se mai simta atat de goala si pustie in interior. Dar acest lucru nu era posibil. Luna era de neatins si se inconjura de o patura de intuneric in timpul noptilor reci.

Pana cand intr-o zi, cand Soarele s-a strecurat afara din Ceruri, el a reusit sa o zareasca pe fuga. Ea i-a aruncat o privire, o parte din fiinta ei fiind expusa la lumina. Atunci soarele a stiut ca si luna poate straluci si in inima lui a inflorit o raza de speranta.

Asa ca pe cand stelele hoinareau in noapte, soarele s-a indragostit. Iremediabil, precum un bulgare de zapada care se rostologeste la vale pe un munte… Cat de mult si-a dorit sa o vada. Mai mult decat momentele fugitive pe care le-a impartasit cu ea la rasarit si la apus. Insa luna era de neatins. Este imposibil. Era cu neputință.

" Pleacă, i-a șoptit ea in una din acele nopți, vocea ei fiind la fel de dulce și dureroasă precum ultima rază de lumină a dimineții. " Du-te și lasă-ma să respir, căci eu cu tine avem sorțile decise. Tu luminezi ziua și eu arunc sclipiri de lumină nopții. Nu putem fi niciodată împreună. Legătura dintre noi ar fi împotriva a ceea ce cred toti oamenii, împotriva a tot ceea ce se cunoaște."

În timpul verii, el obișnuia să stea mai mult în caz că ea se răzgândea. Dar în zadar...
__________________
www wattpad.com

Cu mult drag o seară plăcută și o noapte magică tuturor!