AIPsA

AZI, de Ziua Nationala a Psihologului,

sa vedem cm deosebeste psihanalistul Jonathan Shedler un psihoterapeut bun de unul... nu atat de bun:

Pacient: Totul este fără speranță.

Falsul terapeut #1: Lucrurile se vor îmbunătăți.
Falsul terapeut #2: Să ne exersăm respirația.
Terapeut-clișeu: Totul pare fără speranță.
Terapeut priceput: Totul pare fără speranță acum.

De ce este bun psihoterapeutul bun?

(Raspunsul - in primul comentariu)

Una dintre pacientele mele, Emma (nume fictiv), mi-a spus recent că nu a căutat ajutor pentru problema ei cu alcoolul pentru că îi era rușine.
Ea mi-a spus că nu vrea să piardă timpul nimănui cu o problemă pe care și-o provoacă singură. A trăit cu ea ani de zile, ascunzând sticlele de alcool pentru ca partenerul ei să nu afle. Abia când a devenit lividă și a vomitat sânge a chemat o ambulanță.
Ce a împiedicat-o pe Emma să ceară ajutor? Răspunsul este, în mare parte, stigmatizarea. Cuvântul „stigmat” provine din greaca veche, însemnând un semn de rușine sau de dizgrație. Folosit inițial pentru a eticheta sclavii și criminalii, în zilele noastre este folosit pentru ca semnul unui lucru indezirabil din punct de vedere social – în acest caz, alcoolismul.
Alcoolismul sau tulburarea consumului de alcool (sau tulburarea asociată consumului de alcool), așa cm este cunoscută în termeni medicali, reprezintă compulsia de a consuma alcool chiar și atunci când acesta poate cauza probleme de sănătate fizică sau mentală.
Tulburarea consumului de alcool o afecțiune medicală, nu o alegere a unui stil de viață. Tulburarea consumului de alcool este diferită de consumul excesiv de alcool și nu ar trebui să fie folosită pentru a descrie o persoană care bea prea mult pentru că aşa a ales.
>>>