Verzi ZEN

O parere despre IERTARE

De fiecare dată când spun TE IERT, știu cu adevărat ce fac?

Aud din ce în ce mai des în jurul meu: "l-am iertat”, "am iertat-o", "mi-am iertat neamul”.

Și mă întreb… când spun „te iert”, CINE SUNT EU, de fapt?

JUDEC
CANTARESC
IMPART între bine și rău.

Te trec prin mintea mea, prin gândurile mele, prin MASURA mea.

Și, de undeva de sus, decid: tu ai fost „rău”, tu ai greșit, iar eu… te iert.

Eu sunt sus, iar tu ești jos.
Eu – tu.
Sus – jos.
Bine – rău.
Iertare – judecată.

Poate că iertarea nu înseamnă să te COBOR pe tine, ca să mă RIDIC eu.
Poate că înseamnă să mă așez LANGA tine.

Să privesc fără să MASOR.
Fără să IMPART.
Fără să CANTARESC.

Și poate că, acolo, în locul acesta fără sus și fără jos, fara putere si judecata, se întâmplă cu adevărat ceva: iertare din inimă, cu intelegere, cu apropiere.

TE IERT devine TE INTELEG,
TE IERT devine TE ACCEPT ASA CUM ESTI

Privesc iertarea ca pe o reîntâlnire: un loc în care suntem egali, nimeni mai sus sau mai jos, unde totul… doar ESTE.

Pentru că iertarea adevărată nu vine din JUDECATA si ORGOLIU
Iertarea adevarata vine din IUBIRE. Din ACCEPTARE, din INTEGRARE.

Iertarea adevarata vine din curajul de a renunța la nevoia de a avea dreptate si de a fi mai sus.

🪄IERTAREA este IUBIRE

Cu drag, Daniela❤️