POJARNITZA

Se creează un spațiu-timp foarte special între entitățile astea două, feriga și afinul, și-ți vine să tot stai sub frunzișul lor, să vibrezi pe frecvența inimii ce se naște din ele. Amândouă umblă prin tărâmurile magice, feriga înflorește pe ascuns într-o anumită noapte din an și-și poartă floarea printre ființele subtile, iar afinul are puterea de a vedea tot, tot ce ochiul nu poate vedea. Floarea ferigii și ochiul afinului se deschid noaptea. Floarea ferigii se deschide doar pentru cei alesi, o dată pe an, și până și aceia trebuie s-o pândească, să rețină fracțiunea de secundă în care-și face apariția, altfel o ratează. Afinul însă, o admiră în fiecare noapte.

Feriga e o poartă către experimentarea sensibilă a altor dimensiuni, te poartă ca o lună, ca un vis, ca pe floare. Se pune în perne și saltele să te poarte prin vis. Să te facă să simți tot ce întâlnești dincolo.

Afinul îți dăruiește supraputerea de a vedea pe întuneric, prin întunericuri, de toate felurile. Primești viziunea.

Între ele, în vibrația lor, sunt universuri întregi.

Înghiți spinii lui ca să cadă ai tăi 🩵Mecanismele de protecție își pierd sensul, efectul e eliberator, scaiul vânăt îți dezvăluie propria putere. Fluidizează tot ce s-a blocat în gât, în piept, tot ce nu te lăsa să îți exprimi adevărul, tot ce îți estompa scânteierea, tot ce oprea aerul curat să-ți purifice sângele. Flux liber prin vene, înmoaie ce s-a sedimentat în timp și ajută articulațiile să se miște fluid, liber. Elibereaza forța vitală încătușată de rigiditatea grijilor, a fricii. Face calm, dar face asta cu forța mării învolburate, sparge blocajele și le îneacă în spumă, le evaporă. Răcorește și desumflă tot ce s-a încins și inflamat. Te urcă pe val.