Read Think Write. Repeat

Prima citită din octombrie are un loc special în inima mea, fiind totodată și o carte ce îmi va rămâne întipărită în minte.
Ce-am învățat de la Graham Greene de Andrei Gorzo este o carte apărută în 2024, la Polirom, la care am ajuns prea târziu, dar la timpul potrivit, până la urmă.
Am început să o citesc după ce am terminat Joc de lumini de Kehlmann și după ce am avut șansa să îl aud pe Andrei Gorzo vorbind despre cărți și filme, ceea ce a accelerat apropierea mea de cartea lui.
Volumul poate fi lejer încadrat în specia memoir-ului, adică acel tip de poveste de factură biografică și istorică, în care autorul împletește foarte bine pasiunea sa pentru scriitorul britanic de cărți polițiste cu misterul reprezentat de tatăl său și cu nevoia de a-l înțelege mai bine.
Însă, fiind scrisă cu un evident talent scriitoricesc și, în același timp, cu un ochi critic (de film știam cu toții, cunoscându-i de mult rubrica dedicată din Dilema, pe care o citeam de prin liceu), dar, surpinzător de bine și literar, pentru că pe măsură ce avansam în lectură, m-am bucurat să descopăr și un om care știe a scrie despre cărți, volumul biografic împrumută și ceva din suspansul și acțiunea de policier a cărților pe care foarte pertinent le cercetează amănunțit și îndeaproape.
Mi-a plăcut tare mult tonul onest, curat, cinstit, deschis cu sine, dar și cu cititorii, ironia mușcătoare, îmblânzită de multă căldură și complicitate emoțională, care fac lectura o plăcere, în ciuda celor relatate, care nu sunt deloc povești de adormit copiii, ci evenimente reale, cât se poate de neplăcute - vezi episoadele cu disidența anticomunistă, cu revolta împotriva sistemului comunisto- securist, zona de nenumărate griuri morale de care Andrei Gorzo nu se ferește să scrie.
Paralela intenționată, bine construită și stăpânită dpdv literar, dintre eroii curajoși, tragici, uneori ridicoli din cărțile lui Graham Greene, de care Andrei Gorzo se apropie în perioada adolescenței și imaginea unui tată de multe ori absent, pendulând între nevoia de realizare și validare și aceea de a fi sprijin pentru familie, este ceea ce face ca povestea acestei cărți să fie o emoționantă declarație de dragoste pentru tatăl mult prea repede dispărut, precum și o încercare de a se raporta corect la trecutul și moștenirea tatălui.
Cartea aceasta este deci o căutare a prezenței figurii paterne dincolo de moarte, de dureroasa absență chiar și când trăia, de echivocul unei relații bântuite de căutările, eșecurile, ratările și durerile acestui părinte și felul în care fiul său îl caută în lumea eroilor lui Graham Greene- acest "secret sharer", într-o lume intens ficționalizată a cărților și filmelor cu spioni, pentru care cei doi, tată și fiu, împărtășesc aceeași pasiune.
Câteva citate:
📚"Scriu paginile astea... ca să fiu cu el, ca să consemnez trecerea lui prin lume, pentru că a fost uitat- de altfel, asta ajunsese să și vrea în ultimii ani de viață, să fie uitat, numai că eu nu sunt împăcat cu asta. A fost atât de important pentru mine- m-a modelat mai mult decât oricine. Atât de apropiat, dar și atât de enigmatic. Nu știu cm să-l apuc și mizez pe Greene- pe faptul că, scriind despre el( despre Greene mi-e ușor să scriu), voi sparge o pojghiță și voi trage la suprafață alte lucruri scufundate. Tatăl meu fiind într-un fel codul obsesiei mele pentru Graham Greene, mizez pe Greene să-mi fie cod pentru tăică-meu."
📚"Fascinației tatălui meu pentru genul ăsta de lucruri, fascinație despre care aveam impresia că ne duce pe toți la pierzanie, îi opuneam privirea demistificatoare a lui Greene. Mi se părea că am nevoie de acesta din urmă ca să-mi apăr sănătatea mintală. Greene ajunsese să-mi fie un fel de tată alternativ. Chestia e că, în același timp, nu voiam să mă lepăd nici de tatăl meu adevărat."
📚"S-a rătăcit într-un intermundiu, între sinistrul paranoid-park al ceaușismului târziu și waste land-ul post-apocaliptic pe care și l-au împărțit între ei generalii și aventurierii și războinicii-reci-și-cu-solzi care s-au făcut stăpâni peste anii 1990."
O carte care merită citită de cât mai mulți, nu doar pentru poveste, ah, ce frumos spusă poveste!, ci și pentru scrisul deștept, limpede și clar.
Mi-am îmbogățit lista de cărți de citit cu mai multe titluri din Graham Greene, pe care nu l-am citit până acum, am comandat și o carte de eseuri de-ale sale, pe care de-abia o aștept. Să tot citim!