Psiholog Roxana-Anca Simionescu

Poate că adevărata diferență dintre „îmi place” și „te iubesc” este aceasta:

Când îți place cineva, te uiți la ceea ce aduce în viața ta.
Când iubești pe cineva, te uiți și la ceea ce poți aduce tu în viața lui.

Când îți place cineva, îl dorești aproape pentru că îți face bine.
Când iubești pe cineva, îi dorești binele chiar și atunci când nu îți este aproape.

Plăcerea este adesea despre ceea ce simți.
Iubirea este despre ceea ce alegi să faci cu ceea ce simți.

De aceea, iubirea nu se măsoară în declarații, în promisiuni sau în intensitatea emoțiilor de moment.

Se măsoară în gesturile mici și repetitive:
- în răbdarea oferită atunci când celălalt trece printr-o perioadă dificilă,
- în capacitatea de a asculta,
- în respectul arătat chiar și atunci când nu ești de acord,
- în grija care continuă și după ce entuziasmul începutului s-a așezat.

Și mai este ceva.

Iubirea autentică nu încearcă să schimbe omul de lângă tine după propriul tău plan.
Nu îl modelează cu forța, nu îl controlează, nu îl condiționează.

Îl privește cu sinceritate, cu lumini și umbre, cu calități și imperfecțiuni, și spune:

„Te văd așa cm ești și aleg să rămân prezent în relația cu tine.”

Poate că tocmai de aceea iubirea este mai puțin spectaculoasă decât ne imaginăm uneori.

Nu este doar fluturii din stomac. Nu este doar pasiune. Nu este doar emoție.

Este și responsabilitate. Este și consecvență. Este și grijă.

Pentru că sentimentul poate apărea spontan.

Dar iubirea adevărată se construiește zi după zi.

Iar cine înțelege acest lucru descoperă că iubirea nu înseamnă să posezi ceva frumos, ci să contribui la înflorirea lui.

Și poate cea mai frumoasă definiție a iubirii este aceasta:

Să fii fericit că există celălalt, nu doar fericit că îți aparține.

Psiholog Roxana-Anca Simionescu