Cuib

Am cotrobăit zilele trecute prin toate cărțile mele de mitologie greacă. De ce? Păi mi-am dat seama că nicăieri nu apare un zeu al prieteniei. Niciunul. Tinerețea o are pe H**e, frumusețea pe Afrodita, familia pe Hera, marea pe Poseidon, înțelepciunea pe Atena, războiul pe Ares, negoțul și drumurile pe Hermes. Fiecare lucru omenesc, fiecare teamă, fiecare patimă își găsește un chip printre olimpieni.

Dar prietenia? Nimic.

Să fie o întâmplare? Probabil că nu. Zeii grecilor sunt capricioși și vanitoși, geloși și răzbunători, schimbători precum furtuna de pe mare. Iubesc cu patimă, urăsc cu cruzime, ajută azi și pedepsesc mâine.

Prietenia cere altceva. Eu zic că cere statornicie. Cere răbdare. Cere loialitate până la capăt, chiar și atunci când nu mai e nimic de câștigat. Prietenia e poate cea mai liniștită dintre marile iubiri ale omului. Și cea mai înaltă. Așa o văd eu. Ea nu cere jertfe pe altare și nici temple de marmură. Se hrănește din încredere, din râsete împărțite, din tăceri care nu apasă, din sprijin dat la nevoie și bucurie pentru reușitele celuilalt.

Eiiii, poate tocmai de aceea grecii nu i-au dat un zeu: PRIETENIA era prea curată pentru Olimp. Prea omenească și prea frumoasă ca să fie lăsată pe mâna unor nemuritori care își schimbau favorurile după orgoliu și toane. Prietenia nu avea nevoie de fulgere, de tridente sau de care de foc. Avea nevoie doar de oameni care să rămână unul lângă altul atunci când lumea începe să se clatine sau când totul e pură strălucire.

Cea mai mare laudă pe care i-o putem aduce prieteniei? Dintre toate lucrurile pe care anticii le-au ridicat la rang divin, EA a rămas mai presus de zei.

Prietenia e de mare preț la noi în CUIB.

Scarlett

E ziua dorului, sentimentul care adună, răstoarnă, sudează și risipește emoții în tonuri când puternice, când suave.

„Mi-e dor de tine” povestește trăirea aceea specială, de neexplicat în cuvinte simple. Dorul înseamnă oameni, locuri, clipe și stări care continuă să se cuibărească în noi mult timp după ce le-am trăit. Îl regăsim în liniștea serilor, în melodiile care ne opresc din mers și în momentele în care un gând ne poartă, fără veste, spre ceva drag.

Dorul vine cu imagini, cu lumină, cu întoarceri nevăzute spre oameni, locuri și trăiri care au lăsat urme frumoase. E felul în care sufletul păstrează aproape ceea ce a însemnat cândva bucurie, liniște, apartenență. Dor de om, de loc, de mireasmă, de trăiri? Poate din toate câte puțin.

Uneori, dorul e cea mai sinceră dovadă că anumite clipe nu trec cu adevărat. Rămân în noi și ne însoțesc tăcut prin timp.

„Mi-e dor de tine” e o oază: e locul acela din suflet unde oamenii, clipele și locurile dragi continuă să trăiască în lumină.

Cu dor,
Scarlett ( , )

(https://www.youtube.com/watch?v=2fqZ1em5SXY&list=RD2fqZ1em5SXY&start_radio=1)

Hristos a înviat!

Eu am văzut că recunoștința are o forță tăcută profundă; te împuternicește.

Ea transformă ceea ce ai deja în tot ceea ce îți este cu adevărat necesar.

Deși nu schimbă lumea, te ajută în felul în care tu o privești. Într-o clipă de liniște, când alegi să vezi binele din lucrurile mici, descoperi o bogăție care nu poate fi măsurată. Recunoștința are puterea de a îți oferi echilibrul acela care-ți dă puterea de a vedea lumina, de a o palpa oriunde. Când pritocești cumpătat această stare, începi să trăiești cu bucurie și descoperi că nu ai nevoie de mai mult pentru a fi împlinit, ci doar de o privire mai clară asupra a ceea ce contează cu adevărat!

Și azi, recunoștință, în CUIB-ul inimii tale.

Cu drag,
Scarlett

Hristos a Inviat!🙌❤️

Continuăm să discutăm în Cuib despre educație, învățământ, școală și, în general, despre lumea în care se formează și cresc copiii noștri.
Am avut onoarea și bucuria de a sta de vorbă cu prof. dr. Monica Șerbanescu, fondatoarea Liceul Pedagogic Ortodox "Anastasia Popescu" din București.

Experiența domniei sale în pedagogie începe înainte de 1989, cu înființarea grădiniței cu predare în limba franceză Arc en ciel. Modelul și mentorul său a fost Anastasia Popescu - doamna pedagogiei românești, profesorul care a reintrodus religia în școli după Revoluția din 1989.

Vă invităm la o conversație cu rost, îmbogățitoare și care ar trebui să ne pună pe gânduri.

Multumim invitatei noastre pentru prezenta!🙏
_____

🎤Monica Bâșu
📽 Andrei Ispas

https://cuib.community/conversatii-cu-rost-17/