Iamnotahealer

Sharing the curiosity of going into the street to perform, they were open enough to say yes when I asked if they wanted to do this.

We researched the idea of connection and disconnection, aiming to challenge people’s minds. In the end, the challenge was ours. Our expectations, enthusiasm, the volatility of the street, the limited time, the language barrier, all of them became huge lessons.

I’m deeply grateful for these people and for the experience we shared together. I hope I’ll see them again soon.

We were RANVANA - EXTRA VIRGEN.
And we were born in Madrid.

Prepped this beauties for COMMON GROUNDS & GIN O’CLOCK

Find them today starting from 19:00 at

Print only available!

Astăzi nu am ciocnit ouă, am explicat cm noi zicem „Hristos a înviat”.

Am stat într-un oraș împânzit de suflete care nu au habar că eu exist și m-am agățat de un fir de ață, l-am pus în undiță și l-am aruncat către Dumnezeu. Pe el scria: „Te rog, tu nu mă uita. Nu mă uita nici atunci când eu uit de mine.”

Am purtat melancolie în loc de geacă și, în buzunare, am avut două umbre de panică. Transpirația din palme s-a lipit de vocile care îmi spuneau prin telefon: „Te iubesc, ai grijă de tine.”

Am fost în valea plângerii și am aprins câte o lumânare pentru bunica și bunicu’. Mi-am onorat strămoșii cu ouă umplute și o pască puțin arsă: asta e mâncarea de acasă. Brânza e și de capră, că nu am citit toată eticheta și oricum aici nu găsesc urdă.

Mi-am spălat picioarele cu o mantră și am zis „Tatăl nostru” în gând. Hristos a înviat din morți! Am văzut un clip cu flori și m-am întrebat dacă Hristos nu e, de fapt, primăvara.

Iar vrei sarmale după ce s-au terminat, Raluco?

Probabil. Probabil a trebuit să se termine ca să le simt gustul. Probabil a trebuit să fug ca să simt dorul și ei să plece ca să îmi dau seama cât de mult îi iubesc.

Timpul pentru mine pare să stea în loc. Lucrez cu 3 cadre pe secundă. Aștept să ajung acasă, să mă sărute prințul și să prind viață.

Astăzi am fost poștărița care a trimis felicitări cu „sărbători fericite” și care s-a enervat când primea corespondență. La mine nu a fost sărbătoare. Sau a fost…? Ce e o sărbătoare…?

M-am uitat în ochii colegelor de apartament și le-am spus că sunt recunoscătoare. Le iubesc, deși mintea mea s-a încăpățânat și nu se mai bucură de ce e aici.

Astăzi visul meu m-a dus departe de un alt vis pe care nu știam că-l am. Cine mai înțelege mintea asta nemulțumită? Poate Tu, că eu sigur nu.

Eu sunt încă în școală.

Sărbători fericite!