Alumni UNATC

Interviu: Andreea Lăcătuș (absolventă: Facultatea de Film, licență – Regie de film și TV, 2015; master– Arta regiei de film, 2017)

🎤 Sunt câțiva ani de când ai absolvit regia de film și televiziune (licență și master). Ce au însemnat acești ani de practică în profesie?
🙂 Au însemnat multe încercări și căutări, neliniști, nehotărâri, regăsiri. O mulțime de oameni, situații și proiecte care puse împreună cred că m-au ajutat să înțeleg nu doar ce vreau să fac, ci cm îmi doresc să lucrez, ce e important pentru mine...

🎤 Te-am ruga să ne descrii o experiență memorabilă din timpul facultății, de la cursuri.
😊 Cred că un moment care a însemnat foarte mult pentru mine a fost în primul semestru din anul II, când m-am întors de la filmarea peliculei de 16mm, o experiență grea, cu mult ghinion și multe decizii naive. Era o tensiune pe care o puteai tăia cu cuțitul iar Nap, unul dintre profesorii de regie, m-a întrebat doar ceva de tipul: V-ați întors cu toții întregi? Foarte bine. Baftă! Pentru mine memorabile sunt scurtele momente în care cineva mi-a adus aminte că există ceva mai mare decât proiectele, obiectivele, ambițiile noastre.

🎤 Dintre proiectele tale regizorale realizate până acum, despre care îți place să vorbești cu cea mai mare bucurie?
🙂 N-au fost chiar atât de multe încât să pot face un top definitiv. Cred că fiecare a venit cu câte ceva și-a marcat într-un fel o etapă, poate că vorbesc mai mult despre ultimul scurtmetraj, „Între marginile zilei” (din motivul că e cel mai recent și m-au bucurat multe întâlniri și întâmplări în tot procesul - și sper foarte tare să reușim să-l facem să fie văzut cât mai mult), dar în general vorbesc cu cea mai mare bucurie despre lucruri la care mă gândesc acum și mai puțin despre cele pe care le-am făcut deja.

🎤 Care ar fi cel mai motivant aspect din punct de vedere creativ, atunci când începi lucrul la un nou proiect cinematografic? Ne-am bucura dacă ai dori să ne oferi și câteva exemple concrete.
🙂 Oamenii, dialogurile pe care le avem, procesul de lucru. Întregul proces prin care am scris la 4 mâini scenariul de la „Între marginile zilei” alături de Elena Martin a fost un motor de entuziasm și motivație. Sau siguranța și claritatea pe care le simt când încep să lucrez cu Lorand (Lorincz, DoP) la orice tip de proiect, mic sau mare, cu toate că discuțiile noastre par de cele mai multe ori despre orice altceva - cred că lui Lorand i se datorează în mare măsură faptul că am regăsit sensul în film.

🎤 Din ce ai putut acumula până acum ca experiență, cm vezi tu menirea unui regizor în societate?
🙂 Cred că menirea fiecărui om e o chestie foarte subiectivă și personală, cred însă în responsabilitatea pe care munca de regizor o presupune: cm lucrezi, cm reprezinți subiectele despre care vorbești, cât de prezent ești în ceea ce faci, cm armonizezi nevoia ta de exprimare cu limitările din jur, etc..

🎤 În prezent, cu ce te ocupi din punct de vedere profesional?
Scriu, fac un doctorat, pregătesc noi proiecte și am preluat, începând de anul acesta, rolul de director de festival pentru Festivalul One World Romania. Acum sunt în Los Angeles, cu o bursă oferită de CeC Artslink, iar cine vrea poate urmări newsletterele periodice în care scriu despre experiența de aici: https://shorturl.at/xAFJ1

🎤 Cum simți că se prefigurează cinematografia românească în viitor și legat de aceasta ce îndemn ai pentru actualii studenți la regie?
🙂 Nu mi-aș permite să fac o astfel de predicție; pare, de la o anumită distanță, că dinamica în clasele de regie e diferită de ce am trăit eu. Ce mi-ar fi plăcut să știu, însă, când eram în școală e că atunci când începi un proiect de examen, e foarte important să știi ce miză îți propui, ce e cel mai important pentru tine în acel proiect: fie că e o structură funcțională de scenariu, un tip de joc actoricesc, un tip de decupaj etc. - pentru că ajută să ai și niște lucruri concrete, contextuale, ce țin de relația dintre proces și rezultat spre care să te uiți după ce termini filmul - dincolo de „a ieșit” s-au „n-a ieșit”, mai degrabă „ce-a ieșit din ce-am intenționat? cm evaluez intenția acum că o văd pusă în practică?”. Cred că relația dintre a face și a ști cm să te uiți la ce-ai făcut, astfel încât să îți găsești forța să cauți mai departe, este foarte importantă pe termen lung.