Rod Neamului

Povestioara Zilei: Hoțul de vieți ...

- Scoală-te, Iuliu, e vremea să mergem la biserică, spuseră părinţii.

- Nu pot să mă scol, sunt obosit.

- Scoală-te, că mai e puţin şi începe slujba.

- Nu am fost şi ieri? Ce, dacă ar fi ţinut Crăciunul o săptămână, trebuia să merg zilnic la biserică? Nu mai merg, duceţi-vă voi.

- Am spus să te scoli. Te îmbraci şi mergem, spuse tatăl autoritar.

- Ar fi trebuit să nu vă las aseară să staţi atâta la televizor, interveni mama. Acum, lasă-l, nu îl ducem cu forţa. Vino când te trezeşti, noi plecăm, spuse mama…

Când băiatul se trezi, era aproape seară… Sări repede din pat, fugi în sufragerie, dar casa era goală. Afară ningea cu fulgi mari. „Unde sunt părinţii? De ce nu s-au întors până acum?” Puse mâna pe telefon, ca să îi sune pe mobil, dar telefonul nu avea ton. Se îmbrăcă repede, îşi puse cizmele şi ieşi pe uşă. Nu avu răbdare să aştepte liftul, coborî scările în fugă şi ieşi din bloc. Se îndrepta spre biserică. Mai avea puţin de mers când se opri brusc. Trebuia să treacă pe lângă şcoală. Dar, şcoala nu mai era… În locul ei era o groapă mare, plină de noroi îngheţat.

Un trecător în vârstă se apropia, mergând încet ca să nu alunece. Băiatul îl întrebă:

- Nu vă supăraţi, ştiţi cumva ce s-a întâmplat cu şcoala? E şcoala mea, e şcoala unde învăţ?

Nu primi nici un răspuns. „O fi surd…”, se gândi Iuliu. Din direcţie inversă se apropiau doi tineri, ţinându-se de mână. Băiatul se îndreptă spre ei.

- Ştiţi cumva ce e aici? Ce s-a întâmplat cu şcoala? Săptămâna trecută era aici…

Tinerii trecură pe lângă băiat fără să îi dea nicio importanţă.

- Hei, ce e cu voi, aţi asurzit? Nu mă mai aude nimeni? – strigă băiatul, luând-o la fugă spre biserică.

În câteva secunde însă, se opri. Gardul bisericii era la locul lui… Copacii din faţa bisericii la locul lor… Dar în locul bisericii o altă groapă. La fel de ciudată ca cea de pe locul şcolii. Copilul se sperie. O luă la fugă spre casă. Ajunse repede în bloc. Sună la parter, la uşa apartamentului în care locuia colegul lui de bancă. Nu îi răspunse nimeni. Luă liftul şi urcă la ultimul etaj, unde locuiau doi fraţi gemeni, cei mai buni prieteni ai lui. Soneria era defectă. Bătu în uşă, dar degeaba. Bătu şi mai tare, fără niciun rezultat. Începu să lovească uşa cu picioarele, aşteptând ca măcar vreun vecin să deschidă uşa şi să îl întrebe de ce face gălăgie. Dar, deşi picioarele îl dureau de câte lovituri dăduse în uşă, nimeni nu părea deranjat de zgomot.

Copilul coborî scările până la etajul la care locuia. Tocmai intrau în lift vecinii, doi tineri căsătoriţi de curând.

- Staţi o clipă, vă rog, strigă Iulian.

Dar ei intrară în lift şi liftul coborî spre parter. Copilul intră în apartament. Auzi zgomot din sufragerie. Se repezi acolo. Biblioteca era la locul ei, dar multe cărţi lipseau. Nu îşi dădu seama de unde se auzea zgomotul. Se uită pe geam, spre locurile în care de obicei vedea şcoala şi, în depărtare, crucea de pe biserică. Acum nu mai vedea nimic acolo… Ieşi pe hol, şi iarăşi auzi zgomotul. Când se întoarse în sufragerie, văzu că şi mai multe cărţi lipseau din raft. Se trânti mirat în fotoliu, să vadă ce se întâmplă. Nu se mai auzea niciun zgomot. La un moment dat, închise ochii. Auzi iar zgomotul acela, aşa că întredeschise ochii şi văzu cm o mână mare ieşea din televizor şi strângea cărţile din bibliotecă. Copilul era foarte atent la ce vedea. Biblioteca era acum goală. Mâna televizorului ieşi din nou şi se îndreptă spre peretele mare al sufrageriei.

- Nu, icoana nu – strigă Iulian, dar mâna înşfăcă repede icoana şi o trase înăuntrul televizorului.

Copilul fugi în camera lui. Şi de acolo lipsea o icoană. Copilul se puse în genunchi şi se rugă cu inima plină de tristeţe:

- Doamne, ajută-mă, nu mă lăsa…

Spuse rugăciuni până când somnul îl birui. Se trânti atunci în pat, descumpănit.

Dimineaţa nu mai vroia să deschidă ochii. Îi era frică. Se apucă să cânte colinde, ca să îi treacă frica… Dar nu apucă să termine primul colind, că auzi, ca prin vis uşa deschizându-se… Copilul se frecă la ochi, şi văzu, pe perete, icoana din cameră. Icoana lui, icoană pe care o avea de când era mic, era la locul ei.

- Azi ai fost mai harnic, te-ai sculat singur, îi zise tatăl.

- M-am bucurat mult auzindu-te cm colinzi… Credeam că iar o să tragem de tine să vii la biserică, spuse mama.

Iulian era foarte emoţionat. Îşi privi părinţii fără să spună nimic. Apoi se duse în sufragerie. Icoana era la locul ei, cărţile la locul lor. Se uită pe geam, şi văzu şi şcoala, şi crucea de pe biserică. Inima îi era plină de bucurie…

- Mă mir că te-ai sculat singur, după ce aseară ai stat atât la televizor cu taică-tu, zise mama, cu o voce mustrătoare. Televizorul ăsta vă mănâncă timpul, şi ţie, şi lui… De asta ai şi avut notele astea slabe în ultima vreme…

- Iartă-mă, mamă, spuse Iulian, iartă-mă. O să vezi că n-o să mai fie aşa. Ai dreptate, televizorul mi-a furat timpul, mi-a furat prietenii, mi-a furat cărţile… Bine că nu v-a furat şi pe voi, nu-i aşa? Mă gândeam eu să nu vin azi la biserică, că e un film pentru copii la televizor exact în timpul slujbei.

- Normal că atunci, când să pună ei filmele pentru copii dacă nu atunci? Ca să staţi toţi acasă şi biserica să fie plină doar cu oameni mari…, spuse mama, oftând.

- Dar, o să vin, cm să nu vin?… Bine că nu L-am pierdut de tot pe Dumnezeu… Că, dacă Îl pierdeam pe Dumnezeu şi vă pierdeam şi pe voi, pierdeam totul… Uite, o să încerc ca, în anul care vine, să mă uit cât mai puţin la televizor.

- Să te cred? – întrebă mama.

- Să mă crezi. Nu vreau să-l mai las pe hoţul ăsta să îmi fure timpul…

Îndemn la discernământ și apărare a valorilor creștine în contextul paradei Bucharest Pride

Patriarhia Română își exprimă îngrijorarea pastorală față de organizarea, în București, a unei parade dedicate promovării diversității orientărilor sexuale, într-un context social și spiritual care are nevoie de echilibru, discernământ și responsabilitate.

În misiunea sa de păstrare și transmitere a învățăturii creștine, Biserica Ortodoxă Română mărturisește că familia întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie, pentru a da naştere la copii, reprezintă un dar și o binecuvântare a lui Dumnezeu, fiind temelia vieții comunitare și a formării tinerelor generații. În acest sens, orice manifestare publică ce promovează modele diferite de această învățătură poate fi privită cu îngrijorare și neacceptare.

Având convingerea că pacea socială și respectul reciproc sunt esențiale pentru binele comun al societății, Patriarhia Română reaminteşte faptul că manifestările publice de tipul Bucharest Pride pot conduce la accentuarea confuziei valorilor spirituale într-o societate deja afectată de declin demografic și de instabilitate socială.

Totodată, din grijă pastorală concretă, Patriarhia Română subliniază că răspunsul creştinilor ortodocşi trebuie să fie unul luminat de pace, rugăciune și respect față de demnitatea fiecărei persoane. Nu susținem și nu încurajăm nicio formă de discurs ofensator, denigrare sau violență, acestea fiind contrare Evangheliei iubirii lui Hristos.

În fața provocărilor actuale, îndemnăm clerul și credincioșii mireni să intensifice rugăciunea și să cultive valorile credinței creştine în familie, în parohie şi societate.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române

Mâine vom fi prezeți pentru a-l comemora pe ,,românul absolut” - Mihai Eminescu, la parastasul organizat la Mănăstirea Efrem cel Nou din Cristian.

🌞🎨 GRĂDINIȚA ÎN VACANȚĂ 👧👦

Vara aceasta îi așteptăm pe cei mici la distracție, joacă și activități creative într-un mediu sigur și prietenos! 💛
Ateliere tematice, jocuri educative, prieteni noi și multe zâmbete în fiecare zi! ✨

📅 29.06 – 31.07.2026
🕗 Luni – Vineri | 08:00 – 17:00
📍 Str. Mihai Viteazul nr. 1E

📞 Înscrieri & informații: 0779 207 293

🌟 Locurile sunt limitate! Vă așteptăm cu drag!

- Părinte, vor putea impune pecetluirea cu sila?

- „Politeţea” lor nu va ajunge până acolo! Vor fi politicoşi pentru că vor fi … europeni. Vor arăta că sunt la înălţime. Nu vor chinui pe oameni, dar omul nu va putea trăi, dacă nu are pecetea. Vor spune: „Fără pecete vă chinuiţi! Dacă aţi fi primit-o, nu aţi fi trăit aşa de greu. Nu vor putea folosi nici monezi de aur, nici dolari dacă vor avea. De aceea, dacă fiecare se va îngriji să trăiască de pe acum simplu, în cumpătare, va putea trăi în acei ani. Să aibă un ogoraş, să cultive grâu, cartofi. Să pună puţini măslini şi atunci, cu vreun animal, cu vreo capră, cu puţine găini va putea înfrunta nevoile familiei sale. Pentru că şi provizii de ar face, nu-i vor folosi mult, deoarece alimentele nu ţin mult, ci se strică repede. Fireşte, greul va dura puţin, trei ani-trei ani şi jumătate. Pentru cei aleşi se vor scurta zilele. Nu-şi vor da seama când au trecut. Dumnezeu nu va lăsa pe om neajutorat. Părinte, în aceşti ani grei va interveni Hristos? Da. Vezi, dacă aici unui nedreptăţit, care are dispoziţie bună, fiindcă este îndreptăţit să primească ajutorul dumnezeiesc, i se arată de multe ori sfinţii, Maica Domnului, Hristos, ca să-l mântuiască, cu cât mai mult atunci când sărmana lume se va afla într-o situaţie atât de grea. Va fi o vijelie, o mică ocupaţie a lui Satana – Antihrist. După aceea va mânca o palmă de la Hristos.

Mâine îl sărbătorim pe Sfântul Eumenie!

🎭✨ Porțile se deschid… iar scena prinde viață! ✨🎭
De 1 Iunie vă invităm cu drag la o zi plină de zâmbete, emoții și voie bună la Grădinița Sf. Ecaterina! 🌈👧🧒
Micii noștri artiști vă pregătesc un moment special de teatru, cu schițe amuzante inspirate din lumea lui Caragiale, puse în scenă cu mult talent și entuziasm de Vlad Benegui. 🎬🎭
Vă așteaptă:
🎨 activități creative și interactive
🎈 momente de joacă și distracție
🎁 surprize pentru cei mici
💛 o atmosferă caldă și plină de bucurie
📅 1 Iunie 2026
⏰ Între orele 10:00 – 12:00
Haideți să sărbătorim copilăria împreună! 🌟
Vezi mai puţine

„Negociem orice, dar nu negociem principii!”

Pe 20 mai 1914, la Bobota, în Sălaj, se năștea Corneliu Coposu, exemplu de moralitate, pricepere, modestie, credință și demnitate.

A ispășit 17 ani și jumatate de temniță grea în timpul regimului criminal comunist, dintre care 8 în izolare totală.

Din decembrie ‘89 devine liderul opoziției împotriva FSN, care monopolizează puterea executivă si legislativă din România, confiscând Revoluția și viitorul acestei țări.

A fost mereu ținta unor virulente campanii de presă, prin care s-a încercat permanent compromiterea sa. Această campanie continuă și astăzi.

Pe 11 noiembrie 1995 pleacă la Domnul.

Este înmormântat la Cimitirul Belu Catolic, fără funeralii naționale, dar sute de mii de români vin să-l conducă pe ultimul drum.

Seniorul Coposu a fost o rază de lumină în vremuri în care poporul român orbecăia în întuneric.

„Credinţa mea sinceră, pe care o am de când eram mic şi cu care voi trece pe lumea cealaltă, este că democraţia şi normalitatea în ţara românească se va face numai o dată cu restaurarea Monarhiei.”

„Românii nu ar trebui să aibă linişte până ce Basarabia nu se va întoarce la patria mamă.”

„În fond nu e importantă persoana mea, importantă e ideea legată de viața mea. Dacă această idee va triumfa și dacă ea este îmbrățișată de prietenii mei și de opinia publică, apariția sau dispariția mea sunt secundare. Totul este să supraviețuiască o atitudine. Dacă aceasta va triumfa, dispariția mea nu mai e semnificativă.”

„Nu resemnații scriu istoria, ci cutezătorii ei. Prin aceștia, neamurile sunt veșnice.”

„Deceniile de comunism au făcut mai mult rău României decât au provocat cele două războaie mondiale la un loc, întrucât acestea nu i-au denaturat spiritualitatea"

Noi alegem să NU ne uităm eroii! În 29 mai, de Ziua Eroilor, alătură-te campaniei "Un erou, o floare"!

Eveniment: https://fb.me/e/4OPB8trCk