FinContAdviser

Contextul cauzei C-436/24 și mecanismul de fidelizare. Societatea suedeză Lyko Operations, specializată în vânzarea produselor îngrijire a părului și de înfrumusețare, a proiectat un program de fidelizare prin care clienții acumulau puncte proporțional cu achizițiile anterioare.

Caracteristicile specifice ale acestui program au fost determinante pentru decizia Curții:
-> punctele puteau fi preschimbate în produse de mică valoare (sub 50 euro), dar exclusiv în cadrul unei noi achiziții comerciale;
-> punctele erau personale, netransferabile și nu puteau fi preschimbate în bani sau achiziționate separat;
-> nu era permisă obținerea produselor printr-o combinație de puncte și bani;
-> punctele neutilizate expirau după un termen de doi ani.
Miza litigiului a vizat baza de impozitare: dacă punctele ar fi fost calificate drept „cupoane valorice cu utilizări multiple”, societatea ar fi putut susține că baza de impozitare la momentul livrării bunului bonus este zero, având în vedere că beneficiarul nu plătește o sumă specifică pentru ele la momentul acordării.

Criteriul decisiv în analiza CJUE: obligația de acceptare ca instrument de plată. Directiva TVA (2006/112/CE), prin articolul 30a, impune două condiții cumulative pentru ca un instrument să fie calificat drept cupon valoric:
-> obligația furnizorului de a-l accepta drept contrapartidă (plată) pentru o livrare de bunuri sau servicii;
-> indicarea bunurilor/serviciilor sau a identității furnizorilor pe instrument sau în documentația aferentă.
Analiza Curții s-a concentrat pe natura „dreptului” conferit clientului. În cazul Lyko, s-a constatat lipsa obligației de plată independentă: punctele nu generau o obligație pentru furnizor de a le accepta drept contravaloare de sine stătătoare, ci reprezentau doar un mecanism prin care deținătorul primea un bun suplimentar ca bonus la o nouă tranzacție.

Prin urmare, Curtea a pronunțat că noțiunea de „cupon valoric” (indiferent dacă este cu utilizare unică sau multiplă) nu include punctele atribuite în funcție de achizițiile anterioare care pot fi folosite doar cu ocazia unei noi achiziții.

Concluzie. Decizia CJUE în cauza C-436/24 reconfirmă că obligația de acceptare ca plată reprezintă elementul definitoriu în calificarea unui instrument drept cupon valoric în materie de TVA. Atât timp cât punctele de fidelitate conferă doar dreptul la obținerea unui beneficiu sau bonus în cadrul unei achiziții ulterioare, acestea rămân în afara regimului aplicabil cupoanelor valorice.

https://www.avocatnet.ro/articol_71643/CJUE-clarifică-regimul-TVA-pentru-programele-de-fidelitate-Punctele-bonus-nu-sunt-cupoane-valorice.html

Modificări fiscale aduse de OG 6/2026


La data de 30 ianuarie 2026 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 77 Ordonanța nr. 6/2026 pentru completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum și unele măsuri fiscal-bugetare.

Printre modificările aduse de Ordonanță se numără:

1. Măsuri referitoare la sediile secundare

• Contribuabilul/Plătitorul care are organizate mai multe sedii secundare ca plătitoare de salarii și de venituri asimilate salariilor pe raza teritorială a aceleiași unități/subdiviziuni administrativ-teritoriale, are obligația să desemneze unul dintre aceste sedii secundare ca sediu secundar desemnat.
• În cazul contribuabilului/plătitorului care are organizate și/sau înregistrate fiscal mai multe sedii secundare ca plătitoare de salarii și de venituri asimilate salariilor, acesta are obligația ca, până la data de 30 iunie 2026, inclusiv să notifice organul fiscal competent sediul secundar desemnat, precum și toate sediile secundare de pe raza aceleiași unități/subdiviziuni administrativ-teritoriale.
• Se suspendă aplicarea sancțiunilor pentru nedepunerea declarațiilor de înregistrare a sediilor secundare existente, până la 30 iunie 2026.

2. Eliminarea regimului special pentru contribuabilii care înregistrează cheltuieli cu entități afiliate care nu sunt înființate/constituite și nu au locul conducerii efective în România

• Se elimină plafonul de 1% pentru deductibilitatea cheltuielilor înregistrate de contribuabilii cu cifra de afaceri de sub 50 milioane euro în relația cu entități afiliate care nu sunt înființate/constituite și nu au locul conducerii efective în România.
• Contribuabilii plătitori de impozit de profit vor urma regimul comun aplicabil deductibilității pentru determinarea rezultatului fiscal începând cu trimestrul I al anului 2026 sau pentru determinarea rezultatului fiscal al anului 2026, după caz.

3. Prorogarea termenului pentru utilizarea sistemului RO eFactura în cazul persoanelor fizice

• Furnizorii/prestatorii care se identifică fiscal prin codul numeric personal nu au obligația utilizării sistemului național privind factura electronică RO eFactura până la data de 1 iunie 2026. În cazul furnizorilor/prestatorilor deja înregistrați, aceștia pot solicita scoaterea din sistem până la 1 iunie 2026.
• Furnizorii/prestatorii ce urmează să înceapă să desfășoare activități economice anterior datei de 1 iunie 2026 au obligația de a se înscrie cu cel puțin 3 zile înainte de acest termen.

🧩 Din cursurile CCF

ÎNTREBARE: O persoană fizică are venituri din chirii de la o persoană juridică. Dacă depășește plafonul trebuie să se înregistreze plătitor de TVA? Care venit se ia în considerare la calculul plafonului de TVA: chiria încasată brută sau netă? Dacă persoana fizică își ia cod de TVA, poate factura această chirie în regim de scutire?

Răspunsul la această întrebare a fost oferit de Mariana Vizoli - lector și membră a Consiliului Superior CCF - în cadrul unuia dintre cursurile pe care le organizează Camera Consultanților Fiscali.

👉 RĂSPUNS: Închirierea de bunuri imobile este scutită de TVA cf. art. 292 (2) e) din Codul fiscal. Dacă persoana fizica s-a înregistrat în scopuri de TVA, dar nu a optat pentru taxarea operațiunii de închiriere, presupunând că nu mai realizează și alte activități economice, nu va trebui să se înregistreze în scopuri de TVA.