SyncroMeD

Unul dintre stagiile din rezidențiat pe care mi le voi aminti mereu cu mare drag a fost cel de neonatologie, petrecut la Maternitatea Giulești, din București.
Îmi amintesc teama și emoția cu care am pășit pentru prima dată pe secția de Terapie Intensivă Nou Născuți, incubatoarele aliniate de jur împrejur, fiecare adăpostind o mogâldeață mică și fragilă care totuși se agăța cu atâta forță de viață. Îmi amintesc neliniștea cu care reveneam zi de zi pe secție pentru a îi regăsi pe fiecare în parte, încă conectați la multitudinea de senzori și perfuzii, dar cu încă o zi câștigată.
Aceeași neliniște însă o împărtășeam cu mămicile și tăticii care se adunau în fiecare zi la ușa secției pentru acele câteva clipe în care erau lăsați să îi vadă sau să îi atingă. Pot doar să-mi imaginez ce luptă se ducea și în sufletele lor.
Au fost 6 luni în care am învățat să cred în miracole, dar și în munca neîncetată din spatele lor. Am învățat acolo atenția la detalii, responsabilitate infinită din spatele fiecărei doze de medicament calculate, dar și modul în care blândețea și empatia fac diferența.
Astăzi în ziua în care sărbătorim Ziua Mondială a Prematurității îndrept toate gândurile bune către cei care veghează acum lângă găluștele din incubatoare, dar și pentru cei care continuă lupta în afara maternităților pentru o dezvoltare normală a copilului.