Alexandra Olariu

Am primit cadou păpușa pe care o țin în palmă de la cea care mi-a fost mentor cât am locuit în București.
Livrasem un training dintr-o serie de zeci, care se întindeau pe o perioadă de 1 an. Înăuntru avea ascuns un bilețel pe care scria: “Bravo, mai ai încă 175.” 175 de participanți😆

Aseară am făcut listele cu copiii pentru cursurile din vară pentru a trimite formularele cu detaliile legate de plata cursului și m-am simțit exact ca în acel moment.

Acum, ca și atunci, simt fericire.

Acum nu mai am un mentor pentru că mentorul și-a făcut treaba foarte bine la momentul respectiv. Mi-a dat aripi. Atunci nu le-am vrut și m-am desprins tare greu. Acum înțeleg.
Exact desprinderea pe care nu o doream, mi-a oferit partea din mine pe care o cunoașteți azi.

Se apropie sfârșitul anului școlar.
Voi închide grupele din timpul anului, aseară cei 8 copii pe care îi am la cursul online au confirmat că vor participa toți la competiția pe care o vom avea la sfârșitul modului și asta nu s-a mai întâmplat până acum.🙂
Voi deschide grupele din vară, voi merge în tabără, s-a mai deschis o ușă la care bat de ceva timp în zona de training și eu încă mă întreb dacă este o întămplare.🙂

Nu mai am un mentor care să dea sens lucrurilor pentru mine, dar am comunitatea de aici care are încredere în mine și căreia îi mulțumesc din suflet.
Știu că algoritmul din social media nu a foat prietenos cu toată lumea și nu ați văzut anunțul cu privire la cursuri. Încă încerc să înțeleg care ar fi cel mai potrivit sistem.
Promit să deschid grupe alte în toamnă, voi să vreți.

Acum 2 săptămâni mi-a zis cineva după ce am livrat o parte dintr-un curs, că am avut psihologi în sală și că primul lucru pe care l-au observat este faptul că ascult cu adevărat și văd. Așa este.
Am văzut ce mi-ați scris și răspund cât pot de repede. În ritmul unui om mic care se face mare treptat.

Vă mulțumesc pentru tot! Tot!❤️

Aveam 8 ani atunci când am mers pentru prima dată în tabără și 19 ani când am participat la ultima, în calitate de elevă.
Îmi amintesc detalii din fiecare tabără și parcă simt și acum mirosul focului de tabără. 🙂

Așa am învățat de la mama cât de importante sunt experiențele, să mi le ofer mie și să le ofer mai departe altora.
Îi sunt recunoscătoare pentru faptul că mi-a transmis acest mod de a vedea lumea.

De aceea vreau să vă povestesc despre o experiență pe care colegii mei, Emi și Ioana (poză), au pregătit-o pentru copiii din clasele V- XII, în perioada 19–24 iulie, la Râșnov.
Tabăra Speak & Explore sau 15 ore de Debate & Public speaking în limba engleză (nivel minim B1) susținute de Ioana Covei, trainer la British Council și The English-Speaking Union România, fostă președintă a Asociației Române de Dezbateri, Oratorie și Retorică, absolventă a London School of Economics.
Și, aș adauga eu, pentru că nu scrie în diplome, un om bun, extrem de dedicat și cu un simț al umorului cm rar, dar rar am văzut.

Pentru ca experiența să fie completă, copiii vor avea parte și de activități outdoor alături de echipa Himalaya Travel.

Am lăsat în comentarii link-ul cu toate detaliile despre tabără și vă invit să vă gândiți la ea ca la o experiență care le poate modela copiilor încrederea în sine și felul în care vor privi lumea pentru mult timp de acum înainte.

Desigur, îmi puteți scrie oricând dacă aveți întrebări și multumesc celor care ați facut-o deja.🙏

Centrul de Excelență Brașov

Copiii de la cursul de vineri au avut ocazia de a dezbate împreună cu echipa de dezbateri care s-a calificat la olimpiadă, la etapa națională.

Bogdan, Amelie și Irina au reprezentat…clubul, caci am revenit la povestea cu a face parte dintr-un club.😃
Mara, Maya, Ingrid și Ilinca au venit ca observatori și susținători.

A fost greu și ocazia perfectă pentru ei de a exersa abilitățile pe care le dezvoltă dezbaterile dincolo de dezbaterile de tip competițional.
Le-a fost extrem de clar acum pe ce anume lucrăm noi, ce abilități au dobândit și care este diferența față de pregătirea pentru o competiție care prespune alte abilități.

Pentru mine a fost extraordinar să văd cât de tare a ieșit în evidență, în alt mediu, curajul de a vorbi în fața unor oameni noi, puterea de a continua dincolo de “nu știu” și momentele de pauză, spiritul extraordinar de echipă.
Modul în care s-au susținut și au vorbit unii cu ceilalalți…a fost desprins din povești.

Printre teste, teme și alte angajamente, îmi scriau cu o seară înainte de modelul de argumentare Toulmin.
Scriau despre emoțiile mari pe care le simt și că e greu să facă tranziția la limba română. Ei lucrează doar în limba engleză.

La sfârșit, le-am spus că ne putem antrena și pentru tipul acesta de dezbateri. Depinde ce vor să dezvolte, care sunt obiectivele lor.
Unii au zis că vor.🙂

Am ieșit din sală cu un elev care a participat la meci și m-a felicitat pentru modul în care lucrează copiii și felul în care își vorbesc.❤️

Imediat după meci am simțit nevoia să cer ajutorul.
I-am scris colegului meu de la Better Speakers, Șovi, și l-am întrebat cm să îi mențin motivați după această experiență.
Și bine am făcut! Cine nu are un Teo, să își cumpere!

Marchez aici prima noastră dezbatere cu elevi de olimpiadă, care fac parte dintr-un club de debate de câțiva ani.

A se nota și faptul că Irina, clasa a VII-a a dezbătut cot la cot cu elevi de clasa a X -a.🌞

Ce bucurie această oportunitate. Mai mergem!🙂