Beclean pe Somes

Obiceiuri https://www.facebook.com/share/16qzCBh5B2/

Acum mai bine de 100 de ani, medicii români trăgeau semnale de alarmă asupra unor obiceiuri răspândite în toate clasele sociale, atât la oraș, cât și la sat.
În 1902, doctorul Iacob Iacobovici critica vehement introducerea în alimentația sugarilor a unor băuturi complet nepotrivite vârstei lor. El observa:
„Cât despre băuturi, nu este nicio restricţie, nici în clasele bogate, nici în cele sărace. La cei bogaţi, copiii beau de mici diferite băuturi alcoolice sau alcoolizate străine, nenumărate siropuri, ceaiuri, cafele negre, cu lapte şi altele. În clasele mijlocii li se dă copiilor chiar din prima lună cafele peste cafele, ceaiuri peste ceaiuri şi aşa mai departe. Femeia ţăranului, deoarece n-are nici siropuri şi nici cafele, dă copilului ce are ea la îndemână, adică alcool dat sub o formă sau alta şi vin.”
Pentru sugari, alcoolul era folosit uneori ca sedativ sau ca „întăritor”, în lipsa unor cunoștințe medicale corecte.
La rândul său, doctorul Possa descria situația din mediul rural moldovenesc:
„De la 2–3 ani în sus li se dau la toţi copiii rachiu, mai ales la zile mari, când părinţii fac haz de a-i vedea pe copii lovindu-se de toate colţurile, beţi. Când un copil de 4–5 ani deşartă de duşcă un pahar de rachiu, părinţii sunt mândri, se laudă că au un voinic de băiat ce bea cât un om mare.”
Aceste mărturii nu erau laude, ci avertismente. Medicii vremii încercau să schimbe mentalități adânc înrădăcinate, într-o epocă în care cafeaua, ceaiul și chiar alcoolul erau considerate de mulți părinți lucruri obișnuite și, uneori, chiar benefice pentru copii.
Privind astăzi înapoi, aceste rânduri ne arată cât de mult s-au schimbat cunoștințele medicale și grija față de copilărie în ultimul secol.
Sursa: literatura medicală românească, 1902.
Fotografia originala : Photo Historia.

Laminorul Beclean

Podurile Becleanului.