Igor Munteanu

Ieri, războiul din Golf a fost oprit. Provizoriu, nesigur, dar cel puțin nu vor mai fi bombardamente în următoarele 60 de zile. Pauza de negocieri între SUA și Iran nu este echivalent cu stoparea războiului, dar oricum e un progres.

Ce s-a întâmplat ieri, 14 iunie?

Ieri, 14 iunie, președintele SUA Donald Trump a anunțat pe „Truth Social” că pacea a fost „realizată", iar strâmtoarea Hormuz va fi redeschisă vineri, pentru lucrări de deminare, moment care marchează intrarea în vigoare a înțelegerii.

”With the opening of the Strait upon the signing of the Deal on Friday, for purposes of mine removal, oil will flow on both ends again for the Region, and the World!” (D.T.)

Pacea anunțată de SUA nu este un tratat și niciun acord de pace. Este mai degrabă o înțelegere, un fel de MoU, adică mai degrabă un cadru la negocieri asupra termenilor unei păci reale. Cu alte cuvinte: avem un nou armistițiu, cerut de ambele părți. Singurul beneficiu tangibil, imediat, este redeschiderea strâmtorii Hormuz și invitația generoasă a liderului de la Casa Albă către toți cei interesați să circule prin strâmtoare. Ironia istorică e completă: Trump rezolvă temporar o problemă pe care propriul său război a creat-o pentru că Iranul a blocat strâmtoarea exclusiv ca răspuns la atacurile aeriene din 28 februarie din partea Israelului și SUA. Din aprilie 2026, Trump anunța că reușise să redeschidă circulația navelor în aprilie, numai că anunțul s-a dovedit a fi iluzoriu.

Ce daune a provocat războiul până ieri, 14 iunie?

De la declanșarea războiului (28 februarie, 2026), războiul a cauzat peste 10.000 de morți, sute de mii de răniți și refugiați, 270–300 de miliarde $ daune directe în Iran, 34–58 miliarde $ în infrastructură energetică regională (statele din Golf), 40–50 miliarde $ în costuri militare americane, și 1,3 trilioane $ în pierderi globale de PIB.

Totalul morților verificați, la începutul lunii mai 2026: Iran — 3.468 confirmați oficial, cu estimări independente semnificativ mai ridicate; Liban — peste 2.679 morți și 8.229 răniți, cu 1,6 milioane de persoane deplasate; SUA — 13 militari uciși în luptă și 365 răniți; Israel — 23 morți, dintre care 15 soldați în Liban

Agenția Internațională pentru Energie (AIE) a descris criza drept „cea mai mare perturbare a ofertei din istoria pieței mondiale de petrol". Prețul Brent a depășit 120 $ / baril după închiderea trecerii prin Hormuz. Producția colectivă a Kuweitului, Irakului, Arabiei Saudite și Emiratelor a scăzut cu cel puțin 10 milioane de barili pe zi

Războiul a avariat infrastructuri energetice estimate între 34 și 58 de miliarde $. Peste 80 de facilități energetice au fost atacate — mai mult de o treime dintre ele grav deteriorate. Iranul a suportat cel mai mare prejudiciu, cu costuri de reparații estimate la 19 miliarde $. Qatar a fost lovit sever după atacarea instalației sale de gaz natural lichefiat de la Ras Laffan

Ce nu rezolvă anunțul de ieri?

Aparent, niciuna dintre țintele declarate la lansarea războiului, pe 28 februarie, nu a fost atinsă. Programul nuclear iranian, stocurile de uraniu îmbogățit, arhitectura de securitate regională — rămân valabile pentru negocierile care au loc în interiorul acestor 60 de zile de calm. Dacă negocierile eșuează, ne întoarcem la punctul de plecare, cu mai multă distrugere și mai puțină credibilitate. Iranul știe că Administrația SUA intră direct în febra alegerilor. Iraelul știe că armistițiul înseamnă oprirea expansiunii sale în Liban. SUA știe că Iranul nu va accepta sub nicio formă cerința sa categorică de a preda uraniul îmbogățit, renunțând la programul său civil nuclear.

Deși entusiasmul Casei Albe este uriaș azi, la semnarea acestui armistițiu, asistăm la o pace de nevoie, o pauză tehnică. Mizele adevărate asupra evoluțiilor în Golf încep abia de acum.


ZIUA.md

PNL nu va vota o formulă guvernamentală în care PSD păstrează influență executivă, a susținut azi ex-PM Bolojan.

Câteva observații:

1. PNL rupe scenariul după care candidatul desemnat, E.Tomac, ar fi reușit să rescrie o coaliție pro-occidentală, văzută la Cotroceni ca fiind singura legitimă sa guverneze. PNL susține ca ruptura sa cu PSD este profundă și cu efect imediat. Astfel, candidatul prezentat ca “tehnocrat” se confruntă cu un blocaj major: niciun partid important nu pare dispus să-i ofere necondiționat sprijin. Mesajul PNL nu este doar „nu îl votăm pe candidatul lui Nicușor Dan”, ci “Nu mai există încredere între PNL și PSD, iar fără refacerea relației nu există guvern”

2. Și PNL, și PSD au propria agendă, și nu par să cedeze ispitei de a se asimila unui guvern impus de la Cotroceni. problema centrală a politicii românești nu pare să fie persoana premierului desemnat, ci imposibilitatea construirii unei majorități parlamentare coerente între principalele forțe politice. Candidatul la funcția de PM are 10 zile pentru a-și prezenta programul și lista cabinetului în Parlament. În această perioadă se mai poartă negocieri pt obținerea voturilor de învestire. Dacă guvernul propus de candidatul desemnat e respins, președintele trebuie să înceapă o nouă rundă de consultări și să desemneze un alt candidat.Miza negocierilor nu este doar formarea unui guvern, ci definirea unei noi majorități politice.

3. România se confruntă cu o criză severă în plan bugetar, reforme asumate prin PNRR fără finalizare și un context regional de (in)securitate extrem de complicat, ceea ce face lipsa unui guvern sau investirea unui executiv minoritar un exercițiu riscant și instabil. Există 3 scenarii cu probabilități variabile de realizare: Primul - obținerea unui compromis larg între partide pro-europene și investirea guvernului propus de Nicușor Dan. Al doilea - eșecul votului și desemnarea unui nou candidat de compromis, tehnocrat sau “extras din jobenul” discuțiilor informale. Al treilea, mai puțin probabil, alunecarea spre o criză politică prelungită care să rezulte în alegeri anticipate.

Concluzii:

1). România intră în cea mai nepotrivită criză de guvern din ultimii 10 ani. În spatele animozităților politice. ntrebarea esențială rămâne una simplă: cine poate aduna majoritatea voturilor din Parlament? Orice nume propus pentru funcția de premier riscă să rămână doar o desemnare formalistă fără susținerea politică necesară pentru a guverna.

2). Conform aritmeticii parlamentare, un premier poate fi desemnat de președinte în câteva minute. O majoritate reală, funcțională, nu poate fi decretată din pix. Ea trebuie să existe. Iar semnalele din ultimele săptămâni sugerează că această majoritate este astăzi mai fragilă decât în orice moment politic de după alegerile precedente. Președintele a vorbit. Nu a prins. Este mare nevoie de alte autorități care sa mijlocească soluții realiste într-o criză de putere reală. Con credeți ca ar putea fi acestea?